Fragmentare și orbire

p. Serafim Rose

„În cursul unei excursii în Germania, în 1932, liderul unui influent partid politic m-a chemat să mă întrebe cum de a fost posibilă ascensiunea lui Hitler și cum și-a câștigat atât de mulți adepți. I-am arătat o revistă și i-am spus să se uite la ea. Pe pagina întâi era o dansatoare pe jumătate dezbrăcată; pe pagina doi, erau soldați care exersau cu mitraliere, iar mai jos era arătat un om de știință în laboratorul său; pe pagina trei era prezentată evoluția bicicletei de la mijlocul secolului al XIX-lea până în prezent, iar lângă acest material era tipărită o poezie chinezească; pagina următoare era împărțită între gimnastica ritmică a unor muncitori în pauză și tehnica de scriere cu funii strânse la un loc a unui trib din America de Sud; pe pagina opusă, era înfățișat senatorul cutare la reședința de vară.

Continuă lectura „Fragmentare și orbire”

Reacționarul rațional

Rod Dreher

La cina de aseară, pe terasa unui restaurant din jumătatea numită Buda a orașului unde mă aflu, am cunoscut un conservator american mutat de curând la Budapesta, adus la disperare de situația din America. El încearcă să-și dea seama în care dintre țările grupului de la Vișegrad să se stabilească. „S-a terminat cu America”, mi-a spus el mânios.

Continuă lectura „Reacționarul rațional”

Fenomenul transgender sucește mii de copii

Lilly Curran (în partea dreaptă a fotografiei), 11 ani, este transgender și face parte dintr-un grup de copii „trans” din zona Austin, care biologic sunt băieți și se consideră fete. Aici, alături de prietenele ei trans Zuri Jones și Fiana McKillop, și cu Ruby Ryan (care nu este trans – la mijloc), în ziua de 7 iulie 2018, la Round Rock, statul Texas. (Adam Gray/Barcroft Media via Getty Images/Barcroft Media via Getty Images)

Continuă lectura „Fenomenul transgender sucește mii de copii”

Ce a văzut Del Noce

Michael Hanby

Nu există ideolog mai mare, nici mai sincer convins în propria-i amăgire de sine, decât pragmaticul care e convins că n-are nicio ideologie. Elita noastră progresistă e plină de inși a căror credință nestrămutată în propria corectitudine îi ușurează de povara cunoașterii de sine. Și totuși, pragmatismul este cadrul în care trăim cu toții în prezent, ne mișcăm și ființăm, este orizontul dincolo de care nu putem vedea. Ca să cuprindem cu mintea acest lucru, avem nevoie de perspectiva cuiva din afară.

Continuă lectura „Ce a văzut Del Noce”