LITURGHIA PROGRESISMULUI

de Adrian Vermeule

În cartea sa „Vechiul Regim și Revoluția”, Alexis de Tocqueville descria Revoluția Franceză ca pe o mișcare religioasă:

Idealul pe care și l-a propus Revoluția Franceză nu era doar o schimbare în sistemul social francez, ci nici mai mult, nici mai puțin decât o regenerare a întregii specii umane, creând o atmosferă de fervoare misionară și, de fapt, căpătând toate aspectele unei renașteri religioase – spre marea consternare a observatorilor contemporani. Ar fi poate mai nimerit să spunem că a evoluat într-un soi de religie. Continuă lectura „LITURGHIA PROGRESISMULUI”

Elitele jurnalistice ale „Americii de la Weimar”

de Rod Dreher

Iată o postare tonică pe Twitter, scrisă (aici) de un istoric din Dartmouth:

„Dacă Biden va reuși să câștige, există vreo propunere deja gândită pentru un program național de defascizare în masă, așa cum s-a întâmplat în Europa creștin-democrată de după Al Doilea Război Mondial, dată fiind existența colaboratorilor politici și transformarea marginalului în curent principal, în Statele Unite? Continuă lectura „Elitele jurnalistice ale „Americii de la Weimar””

Ședințele de luptă sunt aici și nu pleacă nicăieri

de John Daniel Davidson

Între scenele care au circulat pe rețelele sociale în această săptămână, cu protestatari și gloată răzvrătită, cu magazine incendiate și baricade ale poliției, două se evidențiază ca semne prevestitoare a ceea ce vor însemna toate acestea pentru viitorul societății americane mainstream. Continuă lectura „Ședințele de luptă sunt aici și nu pleacă nicăieri”

Vara sovietică a „Americii de la Weimar”

de Rod Dreher

Am scris multe postări despre cartea mea în curs de apariție, Live Not By Lies („Să nu trăiești prin minciună”), deși nu va fi publicată decât în septembrie, pentru că evenimentele ultimelor zece zile i-au validat teza mai mult decât orice alt lucru la care m-aș fi așteptat. Este o carte care le spune americanilor – îndeosebi creștinilor americani – să se pregătească pentru „totalitarismul soft” din partea revoluționaro-vigilenților care preiau controlul asupra instituțiilor existente. Și le oferă învățăminte trase de cei care au îndurat „totalitarismul de fier” sovietic și din blocul sovietic. În timp ce finalizam cartea, în primăvara acestui an, îmi făceam griji că multor americani le-ar putea fi greu să accepte această teză. Continuă lectura „Vara sovietică a „Americii de la Weimar””

Cine sunt noii naționaliști

de Daniel McCarthy

Revoluția s-a terminat. Vechii revoluționari reprezinta acum noua autoritate.

În cea mai mare parte a ultimilor 200 de ani, stânga, fie ea revoluționară sau liberală, și-a extras puterea și popularitatea din a pretinde că e de partea libertății. Dacă te indignau privilegiile economice, sociale și politice de care se bucurau aristocrații ereditari și proprietarii de terenuri, erai de stânga. Dacă protestai împotriva restricțiilor impuse de către Bisericile instituționalizate sau de creștinismul dominant cultural asupra a ce aveai voie să citești, să scrii, să spui, să gândești sau face, ai fi avut motive să susții o mișcare de stânga sau o alta – pe cea a filosofilor iluminiști și a iacobinilor din secolul al XVIII-lea, a liberalilor în secolul al XIX-lea, ori a Uniunii Americane pentru Libertăți Civile (ACLU) în secolul XX. Continuă lectura „Cine sunt noii naționaliști”

Cum poate fi (și trebuie să fie) răsturnată dictatura relativismului

de Joshua Hren

Pare că relativismul ar trebui să fie cel mai blând legiuitor. Adică o doctrină potrivit căreia “adevărurile” și morala nu au nicio bază absolută și imuabilă, ci reprezintă mai degrabă convenții rezultate dintr-un vast număr de contexte istorice sau culturale: să fie, cumva, relativismul întruparea smeritei plecăciuni în fața unui număr indefinit de noțiuni care definesc “binele” și “răul”? Metafora revelatoare a papei Benedict al XVI-lea în ceea ce privește relativismul – și anume, “dictatura relativismului” – este în mod special potrivită în acest context, căci denotă perfect duplicitatea paradoxală a relativismului: pe de o parte ne reasigură de caracterul lui dialogal și democratic, în timp ce pe de altă parte își execută și își impune cu violență dogmele. Continuă lectura „Cum poate fi (și trebuie să fie) răsturnată dictatura relativismului”

Transsminteala

Rod Dreher

Mai jos, într-o postare cu sfaturi pentru relații sexuale „mai sigure” destinate persoanelor „transgen”, avem o listă cu definiții avansate de Human Rights Campaign Foundation (HRC), cea mai mare și mai puternică organizație de lobby LGBT din Statele Unite. (Găsiți un PDF cu tot documentul aici, și e categoric nepotrivit pentru vizionare la serviciu, exceptând cazul când lucrezi într-un bar pentru homosexuali sau într-o facultate americană de științe umaniste): Continuă lectura „Transsminteala”

Împotriva noii Utopii

 

Ryszard Legutko

Nu m-am considerat niciodată un liberal. Vreme îndelungată, însă, am considerat liberalismul o teorie solidă care, indiferent ce neajunsuri ar avea, este angajată în susținerea libertății de dezbatere, a pluralismului și a unei atitudini generale de respect față de credințele celorlalți cetățeni, chiar și atunci când se bazează pe idei greșite. Dar acum nu mai socotesc liberalismul o teorie solidă. Nici nu mai cred că ar reprezenta libertatea și pluralismul. Continuă lectura „Împotriva noii Utopii”

Comisarii din domeniile ”reale”

de Rod Dreher

Lucrând la partea de cercetare a cărții mele despre viitorul totalitarism de catifea, l-am intervievat și pe un medic, sovietic prin naștere, care astăzi lucrează în Statele Unite. Mi-a relatat despre îngrădirile cu totul și cu totul ideologice pe care le au de înfruntat doctorii în timpurile noastre (cel puțin dacă sunt angajați în instituția respectivă) când e vorba despre îngrijirea acordată celor cu disforie de gen. El afirmă că astăzi medicii au ordin să le dea pacienților trans tot ceea ce vor, chiar și atunci când judecata medicului sugerează că lucrul respectiv nu este în interesul pacientului disforic. De exemplu, dacă pacienții îi vor cere o cură de hormoni specifici celuilalt sex, doctorul va avea obligația să-i prescrie, fără alte discuții. Același medic mi-a spus că oricare dintre cei implicați va trebui să aibă multă, multă grijă – nici măcar să nu emită vreo opinie contrară, putându-se altfel aștepta să fie luat la rost pentru ceea ce ar trece drept o manifestare a „bigotismului”. Continuă lectura „Comisarii din domeniile ”reale””