Ideea și practica Revoluției (II)

P. Serafim Rose

(pentru partea I, click aici/)

Revoluția Franceză reprezintă punctul nostru de plecare datorită faptului că acesta este primul eveniment în care izbucnesc cu toată forța ideile moderne. Din acest motiv va trebui să o abordăm dintr-un unghi diferit față de majoritatea istoriilor despre această revoluție.
Când citești aceste istorii convenționale, revoluția pare a fi făcută de oameni bine intenționați, dar care s-au amestecat, uneori, cu niște fanatici. Contextul istoric s-a schimbat, pericolele externe au determinat o schimbare de planuri și întregul plan nu a ieșit așa cum ar fi trebuit. Din această pricină idealiștii erau cumva frustrați și au trebuit să revină și să o ia de la capăt. Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției (II)” →

Modernitate, obscen, disoluție

Richard M. Weaver

Epoca noastră oferă nenumărate exemple ale ravagiilor imediatului, dintre care cea mai clară imagine este neputinţa minţii omului modern de a recunoaşte obscenul. Această neputinţă nu e legată de decăderea puritanismului. Cuvântul e folosit aici în sensul său original, pentru a descrie ceea ce trebuie jucat în afara scenei – ob-scene – deoarece este nepotrivit pentru a fi expus publicului. Asemenea acţiuni, trebuie să subliniem, ar putea să nu aibă nicio legătură cu funcţiile animalice brute; ele includ și intensa suferință și umilire, pe care grecii, animați de înțelepciunea bunului simţ și de omenie, le interziceau în teatrul lor. Elisabetanii, pe de altă parte, cu aluziile lor robuste la condiţia animalică a existenței omului, nu erau totuşi obsceni. Totul depinde de modul în care e atins acest subiect. Continuă lectura „Modernitate, obscen, disoluție” →

TRAGEDIA TRANSCOPILULUI

Jonathon Van Maren

Bătălia pentru legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, în America, a fost un război cultural dus de-a lungul a zeci de ani. Revoluția transgender a fost un război-fulger, de pe o zi pe alta. Partidul Democrat, mass-media, industria divertismentului și mare parte din lumea universitară și-au unit forțele în spatele agendei de interese transgender, iar acest lucru a adus schimbări profunde în concepția despre copilărie. Erau odată fetițe și băieței. Acum, așa cum scoate în evidență regizoarea Sharon Liese într-un nou documentar al canalului HBO Max, există și „transcopii”. Continuă lectura „TRAGEDIA TRANSCOPILULUI” →

NOI RÂDEM, EI NE CONDUC

Sohrab Ahmari

Imaginația glumeață a unui jurnalist n-ar putea să depășească nici să vrea, absurditatea rugăciunii cu care Emanuel Cleaver a deschis lucrările sesiunii cu numărul 117 a Congresului american, duminica trecută. Cleaver, pastor metodist și membru al Camerei Reprezentanților, și-a încheiat rugăciunea pentru pace în țară cu cuvintele „în numele Dumnezeului monoteist, al lui Brahma și al «Dumnezeului» cunoscut sub multe nume, în multe credințe diferite. Amen și awoman”. Neîndoios că parlamentarii prezenți s-au dus după aceea să lucreze pe unele awomendments la propuneri de legi importante. („Men”=„bărbați” în engleză; „woman”=„femeie”. Cuvântul „men” se pronunță foarte asemănător cu „man”=„bărbat”. „Amendments” înseamnă, firește, „amendamente”.) Continuă lectura „NOI RÂDEM, EI NE CONDUC” →

Stânga modernă nu e marxistă, e mai rea decât atât

Paul Gottfried

Este stânga de azi marxistă? Într-un comentariu provocator (aici), Bill Lind analizează această întrebare genealogică, și, dacă nu mă înșel, stânga și mare parte din mass-media care i se opune ar fi de acord cu concluziile lui. Dat fiind că mișcarea Antifa se descrie singură ca fiind marxistă, atunci când nu spune despre sine că este anarhistă, și dat fiind că personaje de frunte ale Partidului Democrat ca Bernie Sanders și Alexandria Ocasio-Cortez cu siguranță nu s-au ferit de eticheta marxistă, ar părea, astăzi, că stânga actuală este autentic marxistă. Continuă lectura „Stânga modernă nu e marxistă, e mai rea decât atât” →

Ideea și practica Revoluției

p. Serafim Rose

(…) După ce am analizat ideile care s-au succedat unele altora începând din Evul Mediu și până în Epoca Modernă, ajungem astfel la vremurile de astăzi, adică la istoria ultimilor 200 de ani. Înainte de Revoluția Franceză totul avea un alt duh, iar ceea ce vine apoi manifestă un spirit nou. Perioada de dinainte de 1789 a fost numită „Vechiul Regim”, iar ceea ce a urmat după este „Epoca Revoluțiilor”, aceeași astăzi ca și la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției” →