Lună: august 2019

Ideologie și limbaj, atunci și acum

de Ryszard Legutko

Atotprezenţa ideologiei în societăţile comuniste şi democrat-liberale a distorsionat percepția oamenilor asupra realității. O experienţă inevitabilă a omului în comunism era sentimentul că e înconjurat de un fel de non-realitate, de entităţi fabricate de o maşină de propagandă ce funcţiona intens, făcând dificil accesul la ceea ce era, de fapt, real. Uneori această dificultate venea din simpla minciună sau ascundere a informaţiei adevărate: care era situaţia economiei, cine pe cine a ucis la Katyn, ce s-a stabilit la vârful “partidelor frăţeşti” şi aşa mai departe. Deseori, însă, era mai sinistru decât atât, era o întreagă atmosferă asfixiantă, caracteristică vieţii în comunism și care venea din senzaţia generală a unei vieţi printre fantome. Continuă lectura „Ideologie și limbaj, atunci și acum” →

Intelighenţia și Revoluția

de Richard Pipes

De ce acest cuvînt cu rezonanţă străină, „intelighenţie“, atîta timp cît există termenul de „intelectualitate“? Fiindcă avem nevoie de termeni diferiţi pentru a desemna realităţi diferite – în cazul de faţă, pentru a deosebi pe contemplatorii pasivi ai vieţii, de oamenii de acţiune hotărîţi să o schimbe. Această din urmă atitudine a fost exprimată succint de Marx, în formula: „Filozofii nu au făcut decît să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă de a o schimba.“ Continuă lectura „Intelighenţia și Revoluția” →

Democrația liberală, revoluția și nașterea consensului dominant

de Ryszard Legutko

Din momentul transformării democraţiei în actuala democraţie liberală, spectrul acceptabilităţii politice s-a restrâns. Democraţia liberală și-a creat propria ortodoxie, ceea ce a făcut ca ea să devină într-o măsură mai mică un forum de articulare a opțiunilor şi de punere în acord a acţiunilor, cât, mult mai mult, un mecanism de selecţie politică a oamenilor, organizaţiilor şi ideilor aflate în consonanţă cu această ortodoxie. Continuă lectura „Democrația liberală, revoluția și nașterea consensului dominant” →

Cei mai îndârjiți opozanți ai totalitarismului sovietic ne arată cum trebuie luptat și în vremurile ce vin

de Lewis M. Andrews

Scriitorul Aleksandr Soljenițîn, fizicianul Andrei Saharov, matematicianul Igor Șafarevici, istoricul Vadim Borisov și editorul Evgheni Barabanov, aceștia și alți filozofi ruși, cândva admirați pentru îndraznețele lor critici aduse Uniunii Sovietice, sunt astăzi în bună măsură uitați. Dar, dacă ar fi scris în timpurile noastre, oare ce ar fi avut de zis despre abordarea conservatorilor zilelor noastre de a trata renașterea socialismului ca o problemă ce ține doar de latura economică – fapt contrazis de cele ce se întamplă în Cuba, China, Coreea de Nord ori de ceea ce se întâmpla în fosta URSS? Continuă lectura „Cei mai îndârjiți opozanți ai totalitarismului sovietic ne arată cum trebuie luptat și în vremurile ce vin” →

Marxismul cultural – schița unui rezumat

Cu rădăcini în dialectica lui Hegel – capitolul „Stăpân şi sclav” din Fenomenologia Spiritului – marxismul încearcă să dea o soluţie problemei inegalităţii în termeni dialectici, prin tensiunea istorică denumită „luptă de clasă” (burghez şi proletar), ceea ce implică o relaţie ierarhică, o relaţie antagonică exploatator vs. exploatat şi o revoluţie chemată să răstoarne actuala formă a relaţiei. Se urmăreşte obţinerea egalităţii, dar rezolvarea este în fapt una inegalitară (compensarea discriminării negative printr-o discriminare pozitivă şi refacerea inversată a raportului stăpân/serv). Continuă lectura „Marxismul cultural – schița unui rezumat” →

Creștinism și secularism

Joseph Sobran

Mă pun pe gânduri și ateii din ziua de azi. Dacă nu cred că există Dumnezeu, de ce îl urăsc atâta? Pentru mine nu are niciun sens. Nici eu nu cred în Zeus, dar tocmai din acest motiv nu îl urăsc.

Mi s-a părut întotdeauna foarte dificil să urăsc zeități care nici măcar nu există. Pe când eram copil și nu credeam în Dumnezeu, nici măcar nu reușeam să fiu atent la acei oameni înțelepți care încercau să-mi spună că există. Continuă lectura „Creștinism și secularism” →

Revoluția sexuală orwelliană

de Rod Dreher

Ieri, în interviul nostru distribuit în podcast pe Internet, Ezra Klein m-a rugat să explic de ce, când se uită la acest blog al meu, vede o grămadă de material anxios despre chestii LGBT, când multe astfel de istorii nu apar în viața de zi cu zi pe care o duce el ca liberal la New York. Întrebarea e justificată.

Iată ce i-am spus – adică, mai degrabă, mesajul general pe care îl va fi primit cineva care a ascultat întreg interviul:

Revoluția Sexuală este cel mai important eveniment social al epocii noastre. A răsturnat multe dintre structurile, obiceiurile și modurile de gândire după care viața oamenilor s-a ghidat timp de nenumărate secole. A schimbat radical sensul familiei, al căsătoriei, al masculinului și femininului, ba chiar și ce înseamnă să fii om. Continuă să schimbe modul în care folosim limbajul, ceea ce prin sine schimbă modul în care ne încadrăm experiențele de viață. Iar principiile ei neagă religia creștină, în al cărei adevăr eu cred cu toată ființa mea. Nu poți împăca Revoluția Sexuală cu creștinismul tradițional. Pur și simplu nu se poate.

Poți crede că această Revoluție e un lucru extraordinar, că e un lucru îngrozitor sau câte puțin din amândouă, dar nu poți nega că e un lucru crucial. Scriind în anii 1960, sociologul Philip Rieff spunea că este o revoluție mai radicală decât cea bolșevică.

Continuă lectura „Revoluția sexuală orwelliană” →