de N.S. Lyons

Germania și Japonia au capitulat în 1945, dar Al Doilea Război Mondial nu s-a terminat. Liberalismul managerial se angajase în primul său război ideologic global, iar odată oprite împușcăturile, bătălia ideologică abia atunci începea. Europa, ba chiar și patria-mamă americană însăși, încă nu fuseseră cu adevărat eliberate. Problema era că fascismul “continua să pândească din umbră” în mintea oamenilor de pretutindeni. Eradicarea lui va impune nimic mai puțin decât transformarea psihologică a unor populații întregi.

Continuă lectura „Statul terapeutic și pericolul din interior. (Convergența cu China. Partea a VII-a)” →

de N.S. Lyons

Psihologul, filozoful instrumentalist și, mai întâi de toate, educaționalistul progresist american John Dewey a debarcat în China pe data de 1 mai 1919. Era cu trei zile înainte de izbucnirea Mișcării Patru Mai, un val antitradiționalist care avea să se umfle din protestele studențești de la Beijing și să devină o cruciadă care va transforma radical națiunea. Va da naștere Partidului Comunist Chinez doi ani mai târziu, în 1921. Sloganul mișcării studențești cerea Chinei să-i adopte pe „Domnul Știință“ și „Domnul Democrație“, iar odată cu apariția lui Dewey, se părea că Domnul Știință sosise. Chen Duxiu, cofondator al PCC, a spus că Dewey întruchipa, după părerea lui, întregul spirit al mișcării. Mao Zedong era de părere că teoria lui educațională „merita din plin să fie studiată“.*

Continuă lectura „Domnul Știință și Omul Nou (Convergența cu China. Partea a VI-a)” →

de N.S. Lyons

Era anul 1887 și Woodrow Wilson credea că America are o problemă: prea multă democrație. Ce i-ar fi trebuit în schimb era „știința administrării“. „Statul democratic încă nu este echipat să poarte acele enorme poveri de administrare pe care trebuințele acestei ere industriale și comerciale le acumulează atât de repede“, scria pe atunci tânărul profesor de științe politice în ceea ce avea să devină cea mai influentă lucrare a lui din domeniul academic: „Studiul administrării“.

Continuă lectura „Democrație și „democrație“ (Convergența cu China. Partea a V-a)” →

de N.S. Lyons

Urmare a răscoalei din 17 iunie

Secretarul Uniunii Scriitorilor a dispus

Să se împartă broșuri pe Aleea Stalin

În care se putea citi că poporul

Și-ar fi pierdut încrederea guvernului

Și că numai prin muncă dublă

O va putea recâștiga.

N-ar fi mai simplu dacă guvernul

Ar dizolva poporul și

Ar alege altul?

— Bertolt Brecht, „Soluția“ (1953)

Continuă lectura „Un demos fără riscuri pentru democrație. (Convergența cu China. Partea a IV-a)” →

de N.S. Lyons

(continuare de aici)

Acest sistem managerial s-a dezvoltat în mai multe sectoare cu zone de suprapunere între ele și legături întrepătrunse, pe care le-am putem împărți și clasifica la modul general în următoarele: statul managerial, economia managerială, intelighenția managerială, mass-media manageriale și filantropia managerială. Fiecare dintre aceste cinci sectoare își are propria specie oarecum unică de elită managerială, cu propriile roluri și interese. Dar, de regulă, fiecare acționează în propriul interes, pentru a întări și a proteja interesele celorlalte sectoare-surori, precum și pe ale sistemului ca întreg. Toate aceste sectoare sunt legate laolaltă de un interes comun în expansiunea organizațiilor tehnice și de masă, în proliferarea managerilor și în marginalizarea elementelor non-manageriale.

Continuă lectura „Convergența cu China. Partea a III-a: Sistemul managerial” →

de N.S. Lyons

„Trebuie să te lupți tot timpul, ca să vezi ce ai în fața ochilor.“ – George Orwell

Cândva, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, o revoluție în preocupările omenești din societate a început să aibă loc, desfășurându-se în paralel cu Revoluția Industrială și folosindu-se de ea. Aceasta a fost o revoluție de masă și de scară, care a răsturnat cu susul în jos aproape toate domeniile de activitate umană și a reorganizat rapid civilizația, mai întâi în Vest și apoi pe tot cuprinsul lumii: limitele de timp și spațiu impuse de geografie au fost măturate la o parte de noi tehnologii ale comunicării și transportului; populații mult sporite au dat năvală și au făcut să se întindă până departe vaste centre urbane; mase de muncitori au început să trudească în fabrici imense, iar apoi în clădiri de birouri, croindu-și drum cu greu prin maldăre de hârtii cu care încercau să țină socoteală tuturor lucrurilor; în politică, noi ocazii au apărut pentru cei ce se pricepeau să pună mâna pe voturile și puterea în creștere a maselor, dar și noi dificultăți în a le satisface acestora nevoile și dorințele crescânde. În guvernare, în afaceri, în educație și în aproape oricare altă sferă a vieții, noi metode și tehnici de organizare au apărut pentru a gestiona complexitățile în creștere aduse de dimensiunea masei și anvergurii: statul birocratic de masă, armata permanentă de masă, corporația de masă, mijloacele de comunicare în masă, educația publică de masă și așa mai departe. Aceasta a fost revoluția managerială. [Sintetizez din James Burnham, George Orwell, Samuel T. Francis, Christopher Lasch și Bertrand de Jouvenel, printre mulți alți mari observatori ai revoluției manageriale și ai consecințelor sale]

Continuă lectura „Convergența cu China. Partea a II-a: Regimul Managerial” →

de N.S. Lyons

Mă rog, de fapt…

Chiar cred că e articolul cel mai important pe care l-am scris vreodată. A se citi cu un pahar de tărie alături. – N.S. Lyons

„Disputele și tensiunile dintre Statele Unite și China n-au fost nicicând mai mari. Lumea întreagă se desparte între blocurile acestor două superputeri opuse una celeilalte. Se întrevăd zorii unui nou Război Rece, din care nu lipsește elementul unei înfruntări ideologice globale: «lupta dintre democrație și autocrație». Libertatea este amenințată. Viitorul guvernanței globale va fi determinat de învingătorul din această competiție prelungită între două sisteme politice și economice fundamental opuse – dacă nu cumva un război «fierbinte»  tranșează chestiunea de timpuriu, cu o luptă catastrofală până la moarte, cam la fel cum democrația liberală s-a luptat odată cu fascismul.“

Continuă lectura „Convergența cu China. Partea I: Da, Vestul devine tot mai asemănător cu China. Iată și motivul real.” →

de Paul Craig Roberts

Începând cu 1787, englezii au început să militeze pentru abolirea comerțului cu sclavi. Deoarece comerțul cu sclavi era produsul Africii negre însăși, singurul mod în care englezii puteau aboli comerțul cu sclavi era prin interzicerea cumpărării de sclavi de către englezi și folosind controlul Angliei asupra mărilor pentru a bloca porturile africane unde sclavii capturați de regele african negru din Dahomey erau încărcați de pe nave portugheze, franceze, britanice și olandeze. Odată ce britanicii au închis Poarta fără de Întoarcere de la Ouidah prin blocarea portului, veniturile care echipaseseră armata regatului Dahomey cu arme europene moderne s-au prăbușit, iar Dahomey a căzut în mâinile francezilor în anii 1890, exact în preajma intrării în secolul al XX-lea.

Continuă lectura „Vor supraviețui albii?” →

de Brandon Smith

După cum am mai remarcat în trecut, lumea occidentală a ajuns la limita de a fi complet subjugată și plasată sub o tiranie medicală perpetuă de către o coaliție formată din oficiali guvernamentali, interese globaliste și parteneri corporativi. Analiștii mișcărilor pentru libertate au vorbit adesea despre o „conspirație deschisă”, dar abia după răspunsul dat pandemiei de autorităţi am asistat cu adevărat la scoaterea măştilor și la dezvăluirea agendei mai largi.

Continuă lectura „De la Covid la schimbările climatice: vehicule pentru autoritarismul global” →

de Brendan O’Neill

(BDSM este o varietate de practici, adesea erotice, care implică legarea unora dintre participanți, disciplinarea, dominanța și supunerea, sadomasochismul și alte dinamici interpersonale înrudite – n.n.)

BDSM nu este pentru copiii de patru ani. Aparent, în zilele noastre această afirmaţie este una controversată. Doar un fanatic ar vrea să-i protejeze pe copiii mici de imagini cu bătrâni în haine fetiș care se giugiulesc în public! Dacă eşti dintre cei care cred că copiii sub cinci ani ar trebui să citească cărți despre omizi sau tigri înfometați care vin la ceai, şi nu cărți care prezintă imagini cu bărbați în vârstă goi și cu botnițe de câini ţintate ori cu lenjerie intimă din piele, ești un perversofob, și ar trebui s-o laşi moale.

Continuă lectura „BDSM nu e pentru copiii de patru ani” →