Fragmente din Discursul lui Alexsandr Soljenițîn la Universitatea Harvard (8 iunie 1978)

Sincer, sunt foarte fericit că mă aflu aici, în mijlocul vostru, cu prilejul celei de-a 327-a aniversări de la înființarea acestei atât de vechi și de ilustre universități. Deviza Harvard-ului este VERITAS. Adevărul însă e foarte rar plăcut auzului; el este mai întotdeauna amar. Discursul meu de astăzi conține o parte de adevăr. Vi-l aduc fiindu-vă prieten, nu adversar. Continuă lectura „Fragmente din Discursul lui Alexsandr Soljenițîn la Universitatea Harvard (8 iunie 1978)”

Cum să nu trăiești în minciună

de Rod Dreher

Aleksandr Soljenițîn, într-o culegere de eseuri din anii 1970 cu titlul „Voci de sub dărâmături”, scria că nu oprimarea materială era lucrul cel mai rău la sistemul sovietic. „Omul poate trăi în asemenea condiții fără să-i fie afectată esența spirituală”, spunea Soljenițîn. Mai degrabă, sistemul sovietic este „unic în istoria lumii” pentru că îi obligă pe toți să participe la „minciuna generală conștientă”. El a continuat prin a spune că prioritatea absolut esențială nu este obținerea libertății politice, ci câștigarea „libertății interioare” proprii din păienjenișul minciunii. Cei care „se duc de bunăvoie cu câinii neadevărului” nu vor putea să se justifice în fața vieții, a istoriei, a prietenilor lor sau a copiilor lor. Continuă lectura „Cum să nu trăiești în minciună”

Instinctul de conservare corporatist

Omul are nevoie de o poveste, înțelege lumea în termeni narativi; ca în orice poveste, cineva luptă lupta cea dreaptă și reprezintă Binele – căci omul simte nevoia să se identifice cu Binele -, iar altcineva e Răul. Până acum vreo 30 de ani, narațiunea dominantă în mentalul de masă a fost cea a dialecticii dreptății: exploatat – exploatator, om al muncii – capital(ist); în narațiunea aceasta, capitalului i s-a rezervat rolul Răului, care se folosește de Cel Bun și profită de pe urma lui. Continuă lectura „Instinctul de conservare corporatist”

Ca la 16 ani

Pare a fi un consens al zilelor noastre că, cel puțin în spațiul occidental, tinerii se maturizează – în sensul de a fi capabili să ia singuri viața în piept – mai târziu decât în alte vremuri. Nu mă refer la “maturizarea sexuală” – coborârea vârstei de începere a vieții sexuale ori accesul timpuriu la activități îngăduite altădată celor mai mari nu e maturizare în sensul de dobândire a discernământului și responsabilității, ci mai degrabă le întârzie. Continuă lectura „Ca la 16 ani”

Lumea noastră cea nouă, fără de rude și neamuri

de Scott Beauchamp, 16 august 2019 | preluare de pe Alternativa de Bun Simț

Cuvântul japonez kodokushi s-ar putea traduce aproximativ ca „moartea în singurătate”. Probabil că e un termen cam prea poetic pentru ceea ce vrea să descrie, căci evocă, fără îndoială, romantica imagine a călărețului singuratic care se îndepărtează, stoic, pierzându-se în uitare. Un cowboy existențial aplecat în șa, pornit spre orizontul în amurg, întruchipând întreaga energie a eroului hoinar, pe care lumea noastră contemporană pune atât de mare preț. Apoteoza libertății din societatea occidentală actuală fiind o atomizare completă a sinelui, o desfacere a tuturor legăturilor care ne țin în frâu, kodokushi sună aproape ca un ideal spre care să aspiri. Continuă lectura „Lumea noastră cea nouă, fără de rude și neamuri”