Ideea și practica Revoluției (V)

p. Serafim Rose

(pentru părțile I, II, III și IV click aici, aici, aici și aici)

Când Imperiul Napoleonian, Al Treilea Imperiu, a fost abolit după înfrângerea dezastruoasă în fața prusacilor în 1870, revoluția a izbucnit din nou în Franța. La început a izbucnit în provincii. Bakunin, care se afla în acel moment în Italia, a fugit cât de tare a putut la Lyon pentru a lua parte la tulburări. El și discipolii săi erau principalii instigatori ai revoltei. A împrumutat, bineînțeles, niște bani pentru a ajunge acolo și s-a instalat în centrul civic, unde noul guvern revoluționar se găsea în tranșee, fără ca cineva să aibă habar ce doresc. Au avut loc întâlniri publice foarte violente în care s-au avansat cele mai sângeroase petiții primite de public cu entuziasm. Era ceea ce iubea Bakunin.

„Pe 28 septembrie, în ziua în care a sosit, oamenii au ocupat Hotel de Ville. Bakunin s-a instalat acolo. Apoi a venit momentul critic, momentul așteptat de atâția ani, în care Bakunin putea să-și aducă la îndeplinire cel mai revoluționar act pe care l-a văzut lumea vreodată. El a decretat abolirea statului. Dar statul, sub forma a două companii de burghezi din Garda Națională au intrat printr-o ușă din dos și l-au dat afară. Cu toate acestea, acolo a apărut ideea de a aboli statul.

Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției (V)”

Societatea copilului răsfățat

Richard M. Weaver

Fiind învăţat timp de vreo patru secole că salvarea lui se află în cucerirea naturii, omul se gândeşte la paradisul său ca la ceva amplasat în spaţiu și timp și, observând toate lucrurile prin lentilele Marelui Stereopticon, el aşteaptă ca această salvare să mai fie şi foarte ușor de atins. Doar așa putem explica psihologia de copil răsfăţat a maselor urbane. Savanţii i-au dat impresia că nu există nimic ce nu se poate cunoaşte, iar falşii propagandişti i-au mai spus că nu e nimic ce nu poate avea. De vreme ce scopul primordial al acestora din urmă e să consoleze, omul a beneficiat de suficiente concesii încât să creadă că poate obţine ce doreşte dacă se plânge şi pretinde. Aceasta e doar o altă etapă a stăpânirii pe care o exercită dorințele. Continuă lectura „Societatea copilului răsfățat”

Fără familii, fără copii, fără viitor

Rod Dreher

Iată aici un articol fascinant din revista New York Magazine, despre uriașa diferență de gen dintre suporterii lui Trump și cei ai lui Biden. Undeva în adâncurile lui, articolul conține această afirmație care te lasă cu ochii holbați,

Nici mutația societală, departe de rolurile de gen tradiționale, nici consecințele culturale din aval ale acestei mutații, nu sunt deloc aproape să se fi terminat. După cum a argumentat incisiv Rebecca Traister, prevalența crescândă a statutului de „persoană singură” în generația femeilor aflate în plină ascensiune socială este una dintre forțele cele mai potente de pe eșichierul politic contemporan. În 2009, pentru prima dată în istorie, existau mai multe femei necăsătorite în Statele Unite, decât femei căsătorite. Iar astăzi, femeile tinere din SUA nu sunt doar nemaiîntâlnit de nemăritate; ele par să fie nemaiîntâlnit de dezinteresate de heterosexualitate: conform unui sondaj privat, primit de la David Shor (vezi aici), specialistul în date al Partidului Democrat, aproximativ 30% din totalul femeilor americane sub 25 de ani se identifică drept LGBT; pentru femeile peste 60 de ani, acest procentaj se află sub 5%.

Continuă lectura „Fără familii, fără copii, fără viitor”

Viața e gri. Din fericire, Dumnezeu nu

Și tocmai pentru că Dumnezeu nu e gri, nu e relativ, nu e o amestecătură confuză de bine și de rău, de alb și negru, de întuneric și lumină, avem o unică șansă de a-I prinde mâna întinsă care să ne tragă din smârcul neputințelor și slăbiciunilor noastre, de a-I lăsa lumina să ne lumineze ungherele umbroase ale sufletului. Continuă lectura „Viața e gri. Din fericire, Dumnezeu nu”

NOI RÂDEM, EI NE CONDUC

Sohrab Ahmari

Imaginația glumeață a unui jurnalist n-ar putea să depășească nici să vrea, absurditatea rugăciunii cu care Emanuel Cleaver a deschis lucrările sesiunii cu numărul 117 a Congresului american, duminica trecută. Cleaver, pastor metodist și membru al Camerei Reprezentanților, și-a încheiat rugăciunea pentru pace în țară cu cuvintele „în numele Dumnezeului monoteist, al lui Brahma și al «Dumnezeului» cunoscut sub multe nume, în multe credințe diferite. Amen și  awoman”. Neîndoios că parlamentarii prezenți s-au dus după aceea să lucreze pe unele awomendments la propuneri de legi importante. („Men”=„bărbați” în engleză; „woman”=„femeie”. Cuvântul „men” se pronunță foarte asemănător cu „man”=„bărbat”. „Amendments” înseamnă, firește, „amendamente”.) Continuă lectura „NOI RÂDEM, EI NE CONDUC”

Ideea și practica Revoluției

p. Serafim Rose

(…) După ce am analizat ideile care s-au succedat unele altora începând din Evul Mediu și până în Epoca Modernă, ajungem astfel la vremurile de astăzi, adică la istoria ultimilor 200 de ani. Înainte de Revoluția Franceză totul avea un alt duh, iar ceea ce vine apoi manifestă un spirit nou. Perioada de dinainte de 1789 a fost numită „Vechiul Regim”, iar ceea ce a urmat după este „Epoca Revoluțiilor”, aceeași astăzi ca și la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției”

Așa a fost comunismul, nătângilor!

Rod Dreher

Zilele trecute a fost aniversarea a o sută de ani de la Revoluția Bolșevică, una dintre cele mai teribile calamități din istorie. Începutul sfârșitului pentru comunismul sovietic s-ar putea spune că s-a conturat prin înființarea sindicatului Solidaritatea din Polonia, ori poate prin accederea la putere a lui Mihail Gorbaciov în 1985. Indiferent cum ar fi, categoric a sosit odată cu căderea Zidului Berlinului, în 1989. Continuă lectura „Așa a fost comunismul, nătângilor!”

Inchiziția floridiană

Samantha Harris

Sunt o avocată și îl reprezint pe un profesor de Universitatea Central Florida (UCF), pe care universitatea îl supune unei proceduri care nu poate fi numită decât inchizitorială, după ce acesta și-a exprimat pe Twitter niște opinii care au provocat sumedenie de apeluri la concedierea lui. UCF este o instituție publică – un instrument al statului – care acum își folosește la maximum puterea împotriva unui om care a îndrăznit să pună sub semnul întrebării ortodoxia predominantă ce s-a coborât cu repeziciune peste atât de multe dintre instituțiile acestei țări. Nu pot fi martoră la ceea ce universitatea îi face acestui om, fără a mă pronunța împotrivă. Dacă nu contestăm acest extraordinar de grav abuz de putere, lucrurile nu vor face decât să se înrăutățească. Continuă lectura „Inchiziția floridiană”

Ultimele zile ale Reichului trumpist

de CJ Hopkins

Așadar, potrivit mediei corporatiste, cam atâta a fost pentru Hitlerul susținut de ruși. Sfârșitul jocului. Se strânge lațul. Sunt ultimele zile ale Reichului Trumpist. Pregătiți vuvuzelele alea! Da, se pare că americanii, care în 2016 când l-au ales pe Trump erau cu toții o gașcă de închinători la Putin, suprematiști albi, neo-nazi, și-au venit în fire și se pregătesc să-i ofere o victorie lejeră lui „Sloppy” Joe Biden și să tragă cortina peste „Evul Întunecat” sau să salveze lumea de „rasismul orwellian” sau de „groapa fără fund a fascismului” sau de ce o mai fi. Continuă lectura „Ultimele zile ale Reichului trumpist”