NOI RÂDEM, EI NE CONDUC

Sohrab Ahmari

Imaginația glumeață a unui jurnalist n-ar putea să depășească nici să vrea, absurditatea rugăciunii cu care Emanuel Cleaver a deschis lucrările sesiunii cu numărul 117 a Congresului american, duminica trecută. Cleaver, pastor metodist și membru al Camerei Reprezentanților, și-a încheiat rugăciunea pentru pace în țară cu cuvintele „în numele Dumnezeului monoteist, al lui Brahma și al «Dumnezeului» cunoscut sub multe nume, în multe credințe diferite. Amen și  awoman”. Neîndoios că parlamentarii prezenți s-au dus după aceea să lucreze pe unele awomendments la propuneri de legi importante. („Men”=„bărbați” în engleză; „woman”=„femeie”. Cuvântul „men” se pronunță foarte asemănător cu „man”=„bărbat”. „Amendments” înseamnă, firește, „amendamente”.) Continuă lectura „NOI RÂDEM, EI NE CONDUC”

Ideea și practica Revoluției

p. Serafim Rose

(…) După ce am analizat ideile care s-au succedat unele altora începând din Evul Mediu și până în Epoca Modernă, ajungem astfel la vremurile de astăzi, adică la istoria ultimilor 200 de ani. Înainte de Revoluția Franceză totul avea un alt duh, iar ceea ce vine apoi manifestă un spirit nou. Perioada de dinainte de 1789 a fost numită „Vechiul Regim”, iar ceea ce a urmat după este „Epoca Revoluțiilor”, aceeași astăzi ca și la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției”

Așa a fost comunismul, nătângilor!

Rod Dreher

Zilele trecute a fost aniversarea a o sută de ani de la Revoluția Bolșevică, una dintre cele mai teribile calamități din istorie. Începutul sfârșitului pentru comunismul sovietic s-ar putea spune că s-a conturat prin înființarea sindicatului Solidaritatea din Polonia, ori poate prin accederea la putere a lui Mihail Gorbaciov în 1985. Indiferent cum ar fi, categoric a sosit odată cu căderea Zidului Berlinului, în 1989. Continuă lectura „Așa a fost comunismul, nătângilor!”

Inchiziția floridiană

Samantha Harris

Sunt o avocată și îl reprezint pe un profesor de Universitatea Central Florida (UCF), pe care universitatea îl supune unei proceduri care nu poate fi numită decât inchizitorială, după ce acesta și-a exprimat pe Twitter niște opinii care au provocat sumedenie de apeluri la concedierea lui. UCF este o instituție publică – un instrument al statului – care acum își folosește la maximum puterea împotriva unui om care a îndrăznit să pună sub semnul întrebării ortodoxia predominantă ce s-a coborât cu repeziciune peste atât de multe dintre instituțiile acestei țări. Nu pot fi martoră la ceea ce universitatea îi face acestui om, fără a mă pronunța împotrivă. Dacă nu contestăm acest extraordinar de grav abuz de putere, lucrurile nu vor face decât să se înrăutățească. Continuă lectura „Inchiziția floridiană”

Ultimele zile ale Reichului trumpist

de CJ Hopkins

Așadar, potrivit mediei corporatiste, cam atâta a fost pentru Hitlerul susținut de ruși. Sfârșitul jocului. Se strânge lațul. Sunt ultimele zile ale Reichului Trumpist. Pregătiți vuvuzelele alea! Da, se pare că americanii, care în 2016 când l-au ales pe Trump erau cu toții o gașcă de închinători la Putin, suprematiști albi, neo-nazi, și-au venit în fire și se pregătesc să-i ofere o victorie lejeră lui „Sloppy” Joe Biden și să tragă cortina peste „Evul Întunecat” sau să salveze lumea de „rasismul orwellian” sau de „groapa fără fund a fascismului” sau de ce o mai fi. Continuă lectura „Ultimele zile ale Reichului trumpist”

Turnătorie pentru justițiarismul social

de Rod Dreher

Jonathan Turley, profesor de drept, despre cum avansează totalitarismul „de catifea” la Universitatea Syracuse (sursa, aici):

Legea a tras dintotdeauna o linie între abuz și omisiune, atunci când se ia în considerare o ilegalitate, dar Universitatea Syracuse este pe cale să eradicheze orice reală distincție de acest fel în noile reguli propuse de profesorul Keith Alford, primul responsabil cu „Diversitatea” și „Incluziunea” al acestei universități. Conform noilor reguli, studenții vor fi pedepsiți pentru simplul fapt că au fost martori la incidente „motivate de prejudecată” și „acte de ură”. Schimbarea a fost solicitată de grupul #NotAgainSU, care a cerut exmatricularea „persoanelor care au fost martore la astfel de evenimente sau erau prezent, dar nu au luat parte”:

Alford a trimis un e-mail în care îi avertiza pe studenți (vezi aici):

„Codul de conduită al studenților a fost revizuit, pe baza opiniilor voastre, pentru a stipula că încălcările codului care sunt motivate de prejudecată – inclusiv conduita motivată de rasism – vor fi pedepsite cu mai multă severitate. De asemenea, universitatea a revizuit codul pentru a arăta clar când pot fi trași la răspundere spectatorii la un incident și complicii. Codul va fi pregătit și distribuit pentru a fi semnat de studenți la toamnă.”

Nu merge chiar atât de departe pe cât a cerut grupul de studenți, adică până la exmatriculare; de asemenea, nu se arată foarte clar cum vor fi judecate tăcerea sau non-intervenția, în orice circumstanțe date. Această incertitudine îi va determina, garantat, pe mulți să se conformeze, în vorbe sau în fapte, pentru a evita orice fel de risc de a fi supuși unei acuzații de „prejudecată”, care le poate aduce mari prejudicii. Universitatea a mai avertizat și că vor fi instalate noi camere video în „spațiile de recreere de la parter”, în „zonele comune” și în ascensoarele din cămine. Așadar, orice student care nu acționează imediat va fi observat și, după toate probabilitățile, riscă să fie anchetat sau acuzat, conform noilor reguli.

Mai mult: Continuă lectura „Turnătorie pentru justițiarismul social”

Arderea pe rug a unui om de știință

de Rod Dreher

O scrisoare de la un cititor. Îi cunosc numele și instituția la care lucrează. Vă pot spune că este chiar cine pretinde că e:

„Recent, am fost titularizat la o universitate renumită (în departamentul de inginerie mecanică) și pot să vă relatez cât de orwellian devine totul. Dacă se întâmplă să publicați acest e-mail pe blogul dumneavoastră, vă rog să păstrați confidențiale atât identitatea mea, cât și universitatea unde predau. Voi enumera doar câteva exemple legate de ceea ce se întâmplă în mediul universitar:

1) Un eveniment recent cu tema „diversitate” a fost prezentat literalmente cu titlul „Cuvinte pe care să nu le mai spui.” Cuvintele de pe această listă erau „soț”, „soție”, „carte albă” (white paper – termen academic pentru cercetare preliminară – n.n.) și multe altele. Deci dacă de exemplu i-aș spune unui coleg „aș vrea să ți-o prezint pe soția mea”, aș face ceva greșit. Primul meu gând a fost că ar putea fi considerat prea hetero-normativ, dar nici asta nu are sens, de vreme ce și persoanele homosexuale se pot căsători acum. Sau poate vor să devalorizeze instituția căsătoriei în general? Iar „carte albă” poate părea ceva rasist sau ceva asemănător.

2) În 2015 am participat la primul lor seminar destinat în totalitate subiectului „identitatea de gen”. Au împărțit o broșură de șase pagini care conținea noua terminologie referitoare la gen. De asemenea, au afirmat, ca și cum ar fi un adevăr incontestabil, că realitatea e ține doar de psihologie și că biologia este complet irelevantă. Și mai distractiv: au sugerat că oricine mai consideră disforia de gen drept afecțiune mentală este un fanatic înapoiat. Și partea cea mai savuroasă: când am comunicat grupului pentru diversitate îngrijorarea mea referitoare la controlul gândirii, mi-au spus că ei nu fac decât să exprime „consensul existent legat de gen, iar pe viitor angajările la universitate se vor face ținând cont de acest criteriu.” Cutremurător.

3) Poate nu sunteți la curent cu faptul că o publicație importantă de chimie, Angewandte Chemie, a fost atacată pentru că a publicat un eseu care a produs o „deviație de gândire”. Pe scurt, autorul eseului își exprimă îngrijorarea cum că discriminarea pozitivă ar compromite meritocrația. Nici măcar nu am apucat să citesc eseul, deoarece în decurs de câteva ore Angewandte Chemie a retras linkul, iar acum nu mai este disponibil. Pentru cei care nu fac parte din mediul academic, poate e greu de înțeles că ăsta e un lucru fără precedent. Când se retrage un articol științific, întotdeauna se păstrează originalul pentru a putea fi citit de oricine dorește să vadă conținutul. Cu alte cuvinte, este nemaiauzit să fie șterse toate linkurile unui articol retras; acest lucru este motivat, în mod evident, de o panică ideologică. Mai mult, doi dintre editorii lor au fost suspendați și cel puțin 16 din membrii consiliului director al ziarului au protestat, demisionând. Văd o paralelă clară cu rumoarea stârnită de articolul de opinie publicat de Tom Cotton în New York Times. Trebuie, totuși, să subliniez faptul că nu pot comenta calitatea eseului, deoarece nici măcar nu-l găsesc. În orice caz, faptul că ziarul ascunde eseul în plină revoltă editorială spune multe despre climatul actual al discuțiilor despre rasă și discriminare pozitivă.

4) Biroul pentru Diversitate și Incluziune a spus răspicat că obiectivul său suprem este ca în universitate să se reflecte demografia statului în care trăim. De exemplu, au declarat explicit că mediul universitar va fi sexist cât timp 50% din cadrele didactice nu sunt femei. După câte se pare, faptul esențial că multe femei nu vor să aibă slujbe atât de stresante, preferând să se ocupe de creșterea copiilor, nu trebuie menționat, a la Voldemort.

5) Sunt membru al American Physical Society (APS), Societatea Americană de Fizică. Deloc surprinzător, săptămâna trecută am primit cu toții un comunicat de presă de la APS care conține un banner negru inscripționat „Black Lives Matter” (viețile negre contează). Surprinzător este că bannerul conține imagini cu oameni care protestează, purtând lozincile „Închideți Academia”, „Închideți S.T.E.M. (departamentele de științe exacte)” și „Fără justiție nu poate fi pace”. Imaginați-vă! O societate științifică somându-și membrii să închidă departamentele de științe și să pună capăt păcii! Mă cuprinde amețeala când văd că oamenii de știință ne taie tuturor craca de sub picioare.”

Continuă lectura „Arderea pe rug a unui om de știință”

„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi

de Sohrab Ahmari

America nu este în toiul unei revoluții – avem de-a face cu un puci contrarevoluționar. Acum vreo patru ani, categoria aceea de oameni care dobândiseră poziție și influență ca urmare a globalizării s-a văzut împinsă afară de la putere pentru prima dată după decenii. Acești oameni au văzut îngroziți cum alegători din toată lumea au ales Brexitul, pe Donald Trump și alte variante populiste și naționalist-conservatoare. Continuă lectura „„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi”