Un „fake” adevărat

Documentul care se referea la scoaterea Crăciunului din limbajul oficial nu era un fake, așa cum încă repetă unii chiar și acum, nu este secundar, nu este o propunere a cuiva care a acționat de capul lui. Însă de data aceasta au fost opinii contra foarte puternice, iar ei au fost nevoiți să renunțe (poate și pentru că se apropie alegerile prezidențiale în Franța și pentru că e deja multă nervozitate anti autorități în Europa, în contextul măsurilor ”antipandemice”?). Însă, așa cum au spus, vor reveni cu o variantă îmbunătățită.

Continuă lectura „Un „fake” adevărat”

Pesimismul progresist

Când progresiștii își pierd credința în progres

de Patrick Deneen


Un text recent, destul de pufos (pe care nu-l recomand, vezi nota in final), care condamnă „pesimismul” unor conservatori, oferă o oportunitate de a explora ceea ce ar putea fi un subiect mult mai interesant: pesimismul din rândul progresiștilor. Sunt niște gânduri care au început să-mi vină treptat, după niște conversații cu diverși oameni de stânga pe care le-am avut înainte, în timpul și după un eveniment recent, interesant, la care am participat la Amsterdam.

Continuă lectura „Pesimismul progresist”

Relația dintre progresism și globalism

de Brandon Smith

Nimeni educat și sănătos la cap nu e atras de progresismul radical. Aceasta nu e o revelație șocantă. Așa cum subliniez de mulți ani (dar mai ales în ultimii doi ani), progresiștii sunt singurii oameni din această țară care sprijină în mod sistematic politicile guvernamentale draconiene și monopolul corporatist opresiv.

Continuă lectura „Relația dintre progresism și globalism”

Punctul critic

de Rod Dreher

Dacă nu v-ați abonat la pagina lui Paul Kingsnorth de pe platforma Substack, pierdeți unele dintre cele mai bune lucruri scrise pe Internet. Tocmai a lansat un eseu în care se întreabă ce se întâmplă cu Covid și cu răspunsul nostru la acesta. El pune exact tipurile de întrebări pe care mass-media ar trebui să le pună, dar nu o face. Iată cum începe:

Continuă lectura „Punctul critic”

Există speranță împotriva celor ce taie rădăcini

Luigi Mascheroni

Comisia Europeană a retras decalogul care vrea să dicteze cuvintele corecte, să elimine referințele la religie și gen, să facă să dispară chiar și simplul „Doamnelor și domnilor”. Birocrații lingvistici, pe care istoria i-a arătat ca fiind cei mai periculoși, au acceptat să facă un pas înapoi. Ei vor trebui să rescrie un document ambiguu care, pretinzând că garantează „dreptul fiecărei persoane de a fi tratată în mod egal”, ajunsese să nege posibilitatea fiecăruia de a-și arăta diversitatea. Obsesia incluziunii se transformase într-o anulare mioapă.

Continuă lectura „Există speranță împotriva celor ce taie rădăcini”