de Mia Cathell

Avertisment privind conținutul: acest articol conține descrieri ale abuzului sexual asupra copiilor. Se recomandă discreția cititorului.

O investigație de luni de zile a Townhall dezvăluie noi detalii tulburătoare despre cuplul bogat de activiști LGBTQ acuzat că și-a sodomizat copiii adoptivi – acum în vârstă de 9 și 11 ani – și că a distribuit pornografie infantilă „de casă” a abuzului sexual. La jumătate de an după ce șocanta poveste a apărut în știrile naționale, Townhall este singura instituție de presă care mai urmărește cazul penal din Georgia. Am descoperit că este mult, mult mai rău decât ceea ce a fost raportat prima dată.

Continuă lectura „Am investigat un cerc de pedofili LGBTQ din suburbiile americane. Iată ce am aflat.” →

de Brandon Smith

De ce au globaliștii o obsesie adânc înrădăcinată pentru inteligența artificială (IA)? Despre ce este vorba în această căutare ferventă a unui creier digitalizat autonom, într-atât încât să le dea accese de extaz? Este vorba oare despre ceea ce inteligența artificială poate face pentru ei și agenda lor, sau mai există și un element „ocult”, mai întunecat, al conceptului, care îl face atât de atrăgător?

Continuă lectura „Inteligența Artificială: o privire seculară asupra Antihristului digital” →

Epoca Luminii este Epoca Întunecată

de Paul Kingsnorth

(Partea întâi a eseului o puteți citi aici)

Sugeram anterior (aici) că societățile tradiționale – adică, altfel spus, religioase – au ca nucleu esențial o treime a valorilor alcătuită din popor, loc și rugăciune. Concepția modernă despre lume, în contrast, susține că Dumnezeu a murit, natura este o „resursă‟ și cultura este orice au chef să facă la un moment dat niște „consumatori‟ adunați la întâmplare. Ne închinăm acum altei treimi, sugeram eu în același articol: sex, știință și sine. Mitul central al societății noastre este cel al Progresului, iar acest mit are la bază și conduce spre cea mai veche dorință dintre toate: să devenim zei noi înșine și să refacem lumea după chipul și asemănarea noastră.

Continuă lectura „Dumnezeu în Era Sumbră (partea a II-a)” →

Epoca Luminii este Epoca Întunecată

de Paul Kingsnorth

Săptămâna trecută eram la Paris. Ceea ce nu se întâmplă prea des, așa că familia mea și cu mine am făcut tot ce se face la Paris: am urcat în Turnul Eiffel, am mâncat prăjituri simandicoase, am stat în braserii. Îmi trecuse prin cap ideea că voi petrece câteva zile în chip de flâneur – să hoinăresc pe străzi fluturând un baston cu măciulie de argint, să sorb pahare cu absint, să scriu câteva poezii cu o garoafă prinsă în butonieră, lucruri de genul ăsta – dar, ca multe din micile mele fantezii, nici asta nu s-a materializat. Se pare că nu mai suntem în anii 1920. În plus, nici nu prea merge când ai copii după tine, eu merg prea repede, iar să te uiți la oameni e un proces mult mai puțin interesant acum, când 50% din ei nu fac altceva decât să se holbeze în telefon când trec pe lângă tine.

Continuă lectura „Dumnezeu în Era Sumbră (partea I)” →

De la camionagiii canadieni la fermierii olandezi, oamenii care muncesc s-au săturat de elitele de laptop

de Brendan O’Neill

Elitele de laptop. Cursanții în pijamale. E greu de știut cum să numești noul stabiliment. Acei absolvenți din clasa de mijloc superioară care alcătuiesc ”economia cunoașterii”. Care cred că este o mare treabă să postezi pe Twitter. Care au absorbit cu fidelitate fiecare mantră woke, de la „Femeile trans sunt femei” la „Purtați mască!” Care detestă vechea economie – cea care realizează lucruri – pentru amprenta ei inestetică pe planetă. Și care iubeau lockdown-ul. Șase luni să faci pâine cu aluat pentru poveștile tale pe Instagram, în timp ce ești plătit ca și cum ai munci? Ce-ar putea să nu fie plăcut în chestia asta?

Continuă lectura „Anul în care ne-am ridicat, în sfârșit, împotriva elitelor în pijamale” →

Redefinirea unor cuvinte din Dicționarul Cambridge este un atac grosolan asupra realității.

de Brendan O’Neill

 De-acum chiar și dicționarul ne va minți. Dicționarul Cambridge și-a actualizat definiția cuvântului „femeie” pentru a include bărbații. O femeie este acum orice adult „care trăiește și se identifică drept femeie”, chiar dacă a avut „un sex diferit la naștere”. Adică, chiar dacă e gagiu. Chiar dacă are o pereche de testicule. Chiar dacă e una dintre acele ființe umane pe care le-am numit, timp de milenii, bărbați.

Continuă lectura „Războiul woke împotriva adevărului” →

Războiul este asupra noastră. Nu trăiți precum vitele ce rumegă, ci ca niște bărbați cu piept

Necesarul autor Wes Yang scrie în ultimul său Substack:

În urmă cu câțiva ani, când fiica mea avea cinci ani, am dus-o la un eveniment la un spațiu de joacă recent deschis, din zona unde locuiesc în Montreal. Evenimentul fusese anunțat ca o „Petrecere a Curcubeului”, ceea ce, retrospectiv, ar fi trebuit să-mi dea mai mult de gândit. (Mi-am pus suficiente întrebări despre asta înainte și am respins posibilitatea că va fi ceea ce evenimentul s-a dovedit, în cele din urmă, a fi.) A început cu un tânăr extrem de extravagant, poate un pic mai înalt de 1.65 metri înălțime, care citea unui grup de copii cam de vârsta fiicei mele, dintr-o carte pentru copii despre o paradă a mândriei LBGTQ, plină de poze cu bărbați îmbrăcați în haine de piele și alți manifestanți îmbrăcați în variante de desen animat ale echipamentului kinky ce este acum omniprezent la aceste evenimente. 

Continuă lectura „Normal versus Minciună” →

de Noemie Halioua

Trebuie puse din nou biserica în centrul satului, ceasurile la ora potrivită și punctul pe „i”. Să afirmăm din nou evidențele, să apelăm la realitate, să revenim la fundamentele pe care terorismul intelectual încearcă din toate puterile să le ascundă. Cerul este albastru vara, pământul este rotund și majoritatea femeilor nu-și doresc bărbatul „deconstruit” pe care parlamentarul Verde Sandrine Rousseau este încântată să-l aibă în viața ei (și pe care vrea să-l facă un model pentru alții), acest exemplar nedefinit pe care ni-l imaginăm dotat cu penis, dar lipsit de atribute masculine, neutru sau chiar feminizat, castrat simbolic.

Continuă lectura „Femeile nu își doresc un bărbat deconstruit” →

(pentru o mai bună înțelegere a discuției, recomandăm să citiți în prealabil partea I, aici)

Matthew: Menționați incapacitatea noastră tot mai mare de a face față pretențiilor care se bazează pe empatia patologică. Exemplul evident care îmi vine în minte este problema copiilor „trans”, o dezbatere deosebit de spinoasă care i-a preocupat pe clinicieni, factori de decizie politică și părinți. (Folosesc ghilimele pentru a semnala că vorbim de fapt despre copii cu disforie de gen – dacă ne-am asuma concluzia sistemului ar însemna să cultivăm în termenii acestuia un teritoriu lingvistic de o importanță vitală).

Continuă lectura „Diagnosticarea decăderii noastre (II)” →

Fantezia autonomiei vine cu prețul impotenței.

NS Lyons este un autor popular pe Substack. El se descrie pe sine ca pe cineva care ”există” în bula politicii externe a SUA, navighează pe zeitgeist (spiritul epocii – n.n.) și face cronica irealității noastre comune. E autorul The Upheaval, un buletin informativ cuprinzător care explorează cauzele, natura și consecințele haosului care ne cuprinde din ce în ce mai mult viețile, pe măsură ce lumea este reconfigurată forțat de cel puțin trei revoluții simultane: o revoluție geopolitică condusă de ascensiunea Chinei; o revoluție ideologică care consumă lumea occidentală; și o revoluție tehnologică care le exacerbează pe ambele.

Sper să vă placă interviul/conversația noastră.

Continuă lectura „Diagnosticarea decăderii noastre (I)” →