Pesimismul progresist

Când progresiștii își pierd credința în progres

de Patrick Deneen

Un text recent, destul de pufos (pe care nu-l recomand, vezi nota in final), care condamnă „pesimismul” unor conservatori, oferă o oportunitate de a explora ceea ce ar putea fi un subiect mult mai interesant: pesimismul din rândul progresiștilor. Sunt niște gânduri care au început să-mi vină treptat, după niște conversații cu diverși oameni de stânga pe care le-am avut înainte, în timpul și după un eveniment recent, interesant, la care am participat la Amsterdam.

Continuă lectura →

Opțiunea iconarului

de Rod Dreher

Vă recomand insistent articolul ucigător al lui Michael Anton din New Criterion, despre dezintegrarea rapidă a civilizației noastre. Argumentul lui este că degenerarea Americii din prezent nu are precedent – nici măcar în Roma imperială. Iată un fragment din articol:

Continuă lectura →

Punctul critic

de Rod Dreher

Dacă nu v-ați abonat la pagina lui Paul Kingsnorth de pe platforma Substack, pierdeți unele dintre cele mai bune lucruri scrise pe Internet. Tocmai a lansat un eseu în care se întreabă ce se întâmplă cu Covid și cu răspunsul nostru la acesta. El pune exact tipurile de întrebări pe care mass-media ar trebui să le pună, dar nu o face. Iată cum începe:

Continuă lectura →

Contradicții socialiste (fragment)

de Donoso Cortes

Dacă există vreun adevăr demonstrat în capitolul anterior, acest adevăr constă în a afirma că școala liberală nu a făcut altceva decât să construiască premisele ce vor duce către premisele socialiste, iar școlile socialiste nu au făcut altceva decât să extragă consecinţele care se aflau în premisele liberale; aceste două școli nu se deosebesc una de alta prin ideile lor, ci prin curaj.

Continuă lectura →

Capitalismul vigilent revoluționar ca o mini-China

de Rod Dreher

Crispin Sartwell scrie, în Wall Street Journal (cu plată):

Capitalismul și comunismul, opuse în ideologie, se dovedesc a fi compatibile în lumea reală. Și poate că opoziția conceptuală se prăbușește și în Occident, pe măsură ce capitalismul devine revoluționar vigilent woke, iar reclamele pentru adidași devin imposibil de distins de materialele campaniei Alexandrei Ocasio Cortes (politiciană radicală progresistă din congresul american – n.n.), cu excepția valorilor lor de producție.

Continuă lectura →

Campania de propagandă COVID de pe Twitter

de Annie Holmquist

Dacă doriți să aruncați o privire asupra propagandei moderne la locul de muncă, nu trebuie să căutați mai departe decât tendințele care apar în bara laterală la Twitter.

Am început să le urmăresc mai în serios acum câteva luni, când unele dintre titlurile despre problemele legate de COVID aveau un ton mult mai plin de certitudini – sau poate ”arogant” ar fi un cuvânt mai bun – decât ar fi fost cazul. Mi s-a părut că nu era rău să fac un pic de verificare a faptelor. Ceea ce urmează sunt câteva dintre clipurile pe care le-am remarcat în mod repetat în aceste luni, împreună cu date care demonstrează că, în cel mai bun caz, aceste afirmații care se vor a fi factuale sunt pe jumătate simple opinii, dacă nu chiar propagandă.

Continuă lectura →

Ar trebui creștinii să abandoneze școlile publice americane?

de Hedieh Mirahmadi

Californienii nu au avut succes în încercarea de revocare a guvernatorului Gavin Newsom, în ciuda unei campanii de bază impresionante, care a strâns un sprijin larg. De la acele alegeri speciale din septembrie, Newsom pare să se răzbune pe oponenții săi prin mai multe acțiuni, care vizează populația noastră cea mai vulnerabilă – copiii.

Continuă lectura →

Concubinaj ciudat: capitaliști, fanatici Woke și bande de stradă

de Paul Gottfried

Se pare că zeloții ”deșteptați” woke, capitaliștii și bandele de stradă s-au alăturat astăzi unii altora.

Această idee este concretizată de scriitorul Michael Anton într-un interviu edificator dat IM 1776 (vezi aici). Anton ne oferă acest gând îngrozitor:

Continuă lectura →

Rod Dreher: Ce am văzut la București

de Rod Dreher

Ați fost vreodată în România? Până la sfârșitul săptămânii trecute nu fusesem nici eu, dar de foarte mult timp îmi doream să merg acolo. Sub Ceaușescu a avut unul dintre cele mai rele regimuri comuniste. Am urmărit de multe ori înregistrarea prăbușirii regimului. A început cu un discurs al dictatorului la balconul Comitetului Central. Oamenii strânși pentru a-l ovaționa au început la un moment dat să-l huiduie. Securitatea l-a îndemnat să plece cât mai repede de acolo, iar puțin mai târziu, un elicopter a decolat cu familia prezidențială: cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu. Au fost prinși de armată, iar apoi au urmat o caricatură de proces și execuția. Puteți urmări toată povestea într-un film de pe YouTube, aici.

Continuă lectura →

TEHNOLOGIE: Distracție, perturbare, înșelare și amăgire până la moarte (I)

„Ceea ce ne învață Huxley este că, în era tehnologiei avansate, devastarea spirituală este mai probabil să provină de la un dușman cu fața zâmbitoare decât de la unul a cărui față emană suspiciune și ură. În profeția huxleyană, Big Brother nu ne urmărește, prin alegerea sa. Noi suntem cei care îl urmărim, este al nostru. Nu este nevoie de gardieni sau porți sau ministere ale adevărului.

Când o populație devine distrasă de trivialități, când viața culturală este redefinită drept o rundă perpetuă de distracții, atunci când conversația publică serioasă e redusă la nivelul unei conversații pentru copii, când, pe scurt, un popor devine doar un public și afacerea publică este un act de vodevil, atunci națiunea se află în pericol; o cultură-moarte este o posibilitate clară.” – Neil Postman, Distracția care ne omoară. Discursul public în era show-bizului.

Continuă lectura →