de Patrick J. Deneen

Permiteți-mi să încep prin a menționa faptul remarcabil că săptămâna aceasta o dedicăm temei cărții lui Russell Kirk, Rădăcinile ordinii americane (The Roots of American Order). Cartea a fost publicată în 1974, cu puțin timp înainte de ascensiunea politică a conservatorismului modern, odată cu alegerea lui Ronald Reagan în 1980. În timp ce justificarea îndelungatelor eforturi ale lui Kirk se afla la numai câțiva ani în viitor, cartea a apărut în urma înființării unui număr de instituții conservatoare care aveau să devină parte a  moștenirii sale. Având în vedere accentul prea mic pus pe „ordine” în rândul acelor instituții, cartea lui Kirk era deja „deplasată” în acel ecosistem în expansiune a ceea ce devenea „conservatorismul instituțional”.

Continuă lectura „În apărarea Ordinii – Partea 1” →

de Paul Craig Roberts

„Diversitatea” este un instrument folosit în lumea occidentală pentru a reduce diversitatea etnică albă. Existența oricărei etnii albe – britanică, suedeză, germană, franceză, italiană, olandeză – este redusă de un număr masiv de imigranți-invadatori, așa cum prezisese romanul lui Jean Raspail, Tabăra sfinților.

Continuă lectura „„Diversitatea” nu e şi pentru oamenii albi” →

de N.S. Lyons

 Lui Xi Jinping și oficialilor lui le place să mediteze nostalgic la desfătările „experienței Fengqiao“ (枫桥经验) și să le împartă cu toată lumea din China. Fengqiao (în traducere, „Podul Arțarilor“) este, sau a fost, un orășel pitoresc din provincia Zhejiang, dar mă tem că experiența Fengqiao nu este un pachet turistic. Mai degrabă, pe vremuri, în anii 1960, Fengqiao s-a distins ca un oraș-model în ochii lui Mao. Deși de obicei mardeiașii partidului se vedeau nevoiți să umble ei înșiși ca să identifice și să ia pe sus „elementele reacționare“, în Fengqiao oamenii se descurcau singuri: „nicio persoană [nu a trebuit] să fie arestată, dar, cu toate acestea, a fost lichidată marea majoritate a dușmanilor“. Genial!

Continuă lectura „„Bucurați-vă de experiența Fengqiao!“ – guvernarea prin control social liniar de masă (Partea a XIV-a)” →

de N.S. Lyons

Meditând asupra Complexului Industrial de Cenzură, Matt Taibbi a remarcat, într-un podcast din iulie 2023 în care l-a avut ca invitat pe scriitorul Walter Kirn, că variații „experți“ implicați, „concepând mecanisme digitale cu care pot pune în surdină diferite idei“ pe internet – prin instrumente cum ar fi „dezamplificarea“ („shadow banning“), manipularea căutării și adăugarea selectivă a „fricțiunilor“ (cum ar fi avertismentele de conținut fals) –, practic s-au autodesemnat „stăpâni nealeși ai universului care se joacă cu realitatea însăși“.

Continuă lectura „Managementul realității (Convergența cu China. Partea a XIII-a)” →

de Rob Henderson

În urmă cu câteva zile, am participat la o dezbatere organizată de FIRE și Free Press despre Revoluția Sexuală. S-au confruntat Anna Khachiyan și Louise Perry de o parte a baricadei, iar Grimes și Sarah Haider de cealaltă. Dezbaterea a fost moderată de Bari Weiss. Per total, un eveniment superb.

Continuă lectura „Paradoxul eliberării – reflecții asupra dezbaterii cu privire la revoluția sexuală din Los Angeles” →

de N.S. Lyons

Din rațiuni care țin de interesul propriu, întregul sistem răsplătește constant conformitatea cu ideile narative dominante și pedepsește disidența. Narațiunea generală de funcționare este acumularea tuturor justificărilor extrem de eficace pentru a valida existența sistemului și a-l face să fie cât mai mare, mai puternic și mai prestigios posibil. Oricine din sistem care dorește să acumuleze vreun prestigiu personal sau beneficiu (practic, toată lumea) trebuie, prin urmare, să adere cu loialitate, să susțină și să apere narațiunea predominantă în orice moment, dacă nu vrea să fie grav dezavantajat.

Continuă lectura „Statul monopartit și frontul unit (Convergența cu China. Partea XII-a)” →

de N.S. Lyons

China este un stat cu partid unic. Numai membrii unui singur partid politic, Partidul Comunist Chinez, au voie să dețină poziții de putere (deși există, de paradă, o colecție de mici partide „independente“). Starea aceasta de lucruri duce cu un pas mai departe centrismul extrem, fiind și concluzia sa logică.

Continuă lectura „Statul monopartit și frontul unit (Convergența cu China. Partea a XI-a)” →

de Brandon Smith

Nu cu mult timp în urmă, la apogeul fricii cauzate de pandemia globală, SUA au suferit o schimbare despre care mulți oameni au susținut că nu va avea loc niciodată. De ani de zile am tot auzit oamenii considerând că posibilitatea de a avea în America control de tip autoritar e doar o „teorie a conspirației a inșilor cu tichie din staniol pe cap” și o sperietoare cu apocalipsa – toată pregătirea, toate discuțiile despre organizarea comunității, toate armele, echipamentul și antrenamentele erau fără sens. Apoi… agenda covidului a lovit societatea ca un tren de marfă.

Continuă lectura „O extindere a războiului va aduce cu siguranță încercări de impunere a legii marțiale în America” →

de N.S. Lyons

Așadar, confruntate cu o criză de legitimitate populară, elitele manageriale din Occident au început, în numele rezistenței în fața „fascismului“, al salvării „democrației“ și al realizării siguranței și justiției sociale universale, să folosească un adevărat val de metode revoluționare pentru a-și transforma regimurile în monstruozități hobbesiene încă și mai extinse, ale conformării și controlului. Nu e în mod neapărat necesar niciun fel de complot anume sau conspirație precisă, pentru a explica acest lucru – e doar natura managerialismului.  

Continuă lectura „Centrul extrem, securitizarea a tot ce există și guvernarea prin lege (Convergența cu China. Partea a X-a)” →

de James Corbett

Sunt întrebat adesea cu privire la o imagine pe care am tot inserat-o în unele articole ale mele de-a lungul anilor. Aceasta înfățișează o cameră de televiziune care surprinde un atac cu un cuțit în așa fel încât să răstoarne complet realitatea cu privire la cine atacă și cine este cel atacat.

Continuă lectura „Contextul este totul” →