Regăsind ideea de Constituție echilibrată – și de ce este ea importantă

de Patrick J. Deneen

În Partea 1 a acestui articol am discutat despre centralitatea Ordinii în gândirea lui Russell Kirk și nu numai, explorând semnificația ei și modul în care concentrarea asupra ordinii ne-ar putea echipa mai bine pentru a analiza manifestările actuale ale dezordinii, în special instigate de progresism, dar ajutată implicit de accentul fără rezerve al mișcării conservatoare asupra libertății.

Continuă lectura „În apărarea ordinii – Partea a II-a” →

de N.S Lyons

Cartea Revoluția managerială a lui James Burnham a avut o mare influență asupra unui autor în special. Reflectând asupra cărții în 1945, George Orwell deplângea faptul că „viziunea lui Burnham despre noua lume s-a dovedit a fi corectă“. În această lume nouă:

Continuă lectura „Concluzie: Tehno-statul total. Convergența cu China – ultima parte” →

de N.S. Lyons

Deci, în momentul de față, când sistemul managerial se apără împotriva provocărilor dușmanilor săi „populiști“ anti-manageriali, băncile se vor trezi automat că participă la efortul de război. Iar băncile sunt în prima linie a acestui război, deoarece controlul financiar este următoarea evoluție evidentă pentru un sistem managerial moderat, care caută noi metode de menținere a stabilității dincolo de practica obișnuită a controlului narațiunii. Într-o societate digitalizată, controlul financiar a devenit, la fel ca și manipularea narativă, în întregime o chestiune de control al informațiilor virtuale. Acest lucru îl face un instrument natural și familiar pentru vulpile care preferă suprimarea de pe un laptop a disidenței. N-ai nevoie să te murdărești pe mâini, atunci când arma ta este o tastatură.

Continuă lectura „Convergența cu China. Partea a XV-a” →

de Brendan O’Neill

Deci, nu sunt decât nişte nebuni. Protestatarii, revoltații și toţi cei care au aruncat în aer aseară străzile din Dublin nu sunt decât „nişte oameni grav bolnavi mintal”, așa cum definește dicționarul meu cuvântul „nebun”. Aşa a declarat comisarul Gărzii, Drew Harris. Mulțimea violentă care a zguduit ieri Dublin-ul ca răspuns la înjunghierea în masă a patru persoane, dintre care trei erau copii, este o „facțiune de huligani complet nebuni, condusă de ideologia de extremă dreapta”, a spus polițistul irlandez la televizor. Opriți căutarea pe Google, lăsaţi deoparte orice analiză, acum știm de ce sute de oameni au coborât în ​​centrul Dublinului – pentru că sunt nebuni și fasciști.

Continuă lectura „Irlanda şi furia celor ale căror voci sunt anulate” →

de Patrick J. Deneen

Permiteți-mi să încep prin a menționa faptul remarcabil că săptămâna aceasta o dedicăm temei cărții lui Russell Kirk, Rădăcinile ordinii americane (The Roots of American Order). Cartea a fost publicată în 1974, cu puțin timp înainte de ascensiunea politică a conservatorismului modern, odată cu alegerea lui Ronald Reagan în 1980. În timp ce justificarea îndelungatelor eforturi ale lui Kirk se afla la numai câțiva ani în viitor, cartea a apărut în urma înființării unui număr de instituții conservatoare care aveau să devină parte a  moștenirii sale. Având în vedere accentul prea mic pus pe „ordine” în rândul acelor instituții, cartea lui Kirk era deja „deplasată” în acel ecosistem în expansiune a ceea ce devenea „conservatorismul instituțional”.

Continuă lectura „În apărarea Ordinii – Partea 1” →

de Paul Craig Roberts

„Diversitatea” este un instrument folosit în lumea occidentală pentru a reduce diversitatea etnică albă. Existența oricărei etnii albe – britanică, suedeză, germană, franceză, italiană, olandeză – este redusă de un număr masiv de imigranți-invadatori, așa cum prezisese romanul lui Jean Raspail, Tabăra sfinților.

Continuă lectura „„Diversitatea” nu e şi pentru oamenii albi” →

de N.S. Lyons

 Lui Xi Jinping și oficialilor lui le place să mediteze nostalgic la desfătările „experienței Fengqiao“ (枫桥经验) și să le împartă cu toată lumea din China. Fengqiao (în traducere, „Podul Arțarilor“) este, sau a fost, un orășel pitoresc din provincia Zhejiang, dar mă tem că experiența Fengqiao nu este un pachet turistic. Mai degrabă, pe vremuri, în anii 1960, Fengqiao s-a distins ca un oraș-model în ochii lui Mao. Deși de obicei mardeiașii partidului se vedeau nevoiți să umble ei înșiși ca să identifice și să ia pe sus „elementele reacționare“, în Fengqiao oamenii se descurcau singuri: „nicio persoană [nu a trebuit] să fie arestată, dar, cu toate acestea, a fost lichidată marea majoritate a dușmanilor“. Genial!

Continuă lectura „„Bucurați-vă de experiența Fengqiao!“ – guvernarea prin control social liniar de masă (Partea a XIV-a)” →

de N.S. Lyons

Meditând asupra Complexului Industrial de Cenzură, Matt Taibbi a remarcat, într-un podcast din iulie 2023 în care l-a avut ca invitat pe scriitorul Walter Kirn, că variații „experți“ implicați, „concepând mecanisme digitale cu care pot pune în surdină diferite idei“ pe internet – prin instrumente cum ar fi „dezamplificarea“ („shadow banning“), manipularea căutării și adăugarea selectivă a „fricțiunilor“ (cum ar fi avertismentele de conținut fals) –, practic s-au autodesemnat „stăpâni nealeși ai universului care se joacă cu realitatea însăși“.

Continuă lectura „Managementul realității (Convergența cu China. Partea a XIII-a)” →

de Rob Henderson

În urmă cu câteva zile, am participat la o dezbatere organizată de FIRE și Free Press despre Revoluția Sexuală. S-au confruntat Anna Khachiyan și Louise Perry de o parte a baricadei, iar Grimes și Sarah Haider de cealaltă. Dezbaterea a fost moderată de Bari Weiss. Per total, un eveniment superb.

Continuă lectura „Paradoxul eliberării – reflecții asupra dezbaterii cu privire la revoluția sexuală din Los Angeles” →

de N.S. Lyons

Din rațiuni care țin de interesul propriu, întregul sistem răsplătește constant conformitatea cu ideile narative dominante și pedepsește disidența. Narațiunea generală de funcționare este acumularea tuturor justificărilor extrem de eficace pentru a valida existența sistemului și a-l face să fie cât mai mare, mai puternic și mai prestigios posibil. Oricine din sistem care dorește să acumuleze vreun prestigiu personal sau beneficiu (practic, toată lumea) trebuie, prin urmare, să adere cu loialitate, să susțină și să apere narațiunea predominantă în orice moment, dacă nu vrea să fie grav dezavantajat.

Continuă lectura „Statul monopartit și frontul unit (Convergența cu China. Partea XII-a)” →