de N.S. Lyons

(continuare de aici)

Acest sistem managerial s-a dezvoltat în mai multe sectoare cu zone de suprapunere între ele și legături întrepătrunse, pe care le-am putem împărți și clasifica la modul general în următoarele: statul managerial, economia managerială, intelighenția managerială, mass-media manageriale și filantropia managerială. Fiecare dintre aceste cinci sectoare își are propria specie oarecum unică de elită managerială, cu propriile roluri și interese. Dar, de regulă, fiecare acționează în propriul interes, pentru a întări și a proteja interesele celorlalte sectoare-surori, precum și pe ale sistemului ca întreg. Toate aceste sectoare sunt legate laolaltă de un interes comun în expansiunea organizațiilor tehnice și de masă, în proliferarea managerilor și în marginalizarea elementelor non-manageriale.

Continuă lectura „Convergența cu China. Partea a III-a: Sistemul managerial” →

de N.S. Lyons

„Trebuie să te lupți tot timpul, ca să vezi ce ai în fața ochilor.“ – George Orwell

Cândva, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, o revoluție în preocupările omenești din societate a început să aibă loc, desfășurându-se în paralel cu Revoluția Industrială și folosindu-se de ea. Aceasta a fost o revoluție de masă și de scară, care a răsturnat cu susul în jos aproape toate domeniile de activitate umană și a reorganizat rapid civilizația, mai întâi în Vest și apoi pe tot cuprinsul lumii: limitele de timp și spațiu impuse de geografie au fost măturate la o parte de noi tehnologii ale comunicării și transportului; populații mult sporite au dat năvală și au făcut să se întindă până departe vaste centre urbane; mase de muncitori au început să trudească în fabrici imense, iar apoi în clădiri de birouri, croindu-și drum cu greu prin maldăre de hârtii cu care încercau să țină socoteală tuturor lucrurilor; în politică, noi ocazii au apărut pentru cei ce se pricepeau să pună mâna pe voturile și puterea în creștere a maselor, dar și noi dificultăți în a le satisface acestora nevoile și dorințele crescânde. În guvernare, în afaceri, în educație și în aproape oricare altă sferă a vieții, noi metode și tehnici de organizare au apărut pentru a gestiona complexitățile în creștere aduse de dimensiunea masei și anvergurii: statul birocratic de masă, armata permanentă de masă, corporația de masă, mijloacele de comunicare în masă, educația publică de masă și așa mai departe. Aceasta a fost revoluția managerială. [Sintetizez din James Burnham, George Orwell, Samuel T. Francis, Christopher Lasch și Bertrand de Jouvenel, printre mulți alți mari observatori ai revoluției manageriale și ai consecințelor sale]

Continuă lectura „Convergența cu China. Partea a II-a: Regimul Managerial” →

de N.S. Lyons

Mă rog, de fapt…

Chiar cred că e articolul cel mai important pe care l-am scris vreodată. A se citi cu un pahar de tărie alături. – N.S. Lyons

„Disputele și tensiunile dintre Statele Unite și China n-au fost nicicând mai mari. Lumea întreagă se desparte între blocurile acestor două superputeri opuse una celeilalte. Se întrevăd zorii unui nou Război Rece, din care nu lipsește elementul unei înfruntări ideologice globale: «lupta dintre democrație și autocrație». Libertatea este amenințată. Viitorul guvernanței globale va fi determinat de învingătorul din această competiție prelungită între două sisteme politice și economice fundamental opuse – dacă nu cumva un război «fierbinte»  tranșează chestiunea de timpuriu, cu o luptă catastrofală până la moarte, cam la fel cum democrația liberală s-a luptat odată cu fascismul.“

Continuă lectura „Convergența cu China. Partea I: Da, Vestul devine tot mai asemănător cu China. Iată și motivul real.” →

de Paul Craig Roberts

Începând cu 1787, englezii au început să militeze pentru abolirea comerțului cu sclavi. Deoarece comerțul cu sclavi era produsul Africii negre însăși, singurul mod în care englezii puteau aboli comerțul cu sclavi era prin interzicerea cumpărării de sclavi de către englezi și folosind controlul Angliei asupra mărilor pentru a bloca porturile africane unde sclavii capturați de regele african negru din Dahomey erau încărcați de pe nave portugheze, franceze, britanice și olandeze. Odată ce britanicii au închis Poarta fără de Întoarcere de la Ouidah prin blocarea portului, veniturile care echipaseseră armata regatului Dahomey cu arme europene moderne s-au prăbușit, iar Dahomey a căzut în mâinile francezilor în anii 1890, exact în preajma intrării în secolul al XX-lea.

Continuă lectura „Vor supraviețui albii?” →

de Brandon Smith

După cum am mai remarcat în trecut, lumea occidentală a ajuns la limita de a fi complet subjugată și plasată sub o tiranie medicală perpetuă de către o coaliție formată din oficiali guvernamentali, interese globaliste și parteneri corporativi. Analiștii mișcărilor pentru libertate au vorbit adesea despre o „conspirație deschisă”, dar abia după răspunsul dat pandemiei de autorităţi am asistat cu adevărat la scoaterea măştilor și la dezvăluirea agendei mai largi.

Continuă lectura „De la Covid la schimbările climatice: vehicule pentru autoritarismul global” →

de Brendan O’Neill

(BDSM este o varietate de practici, adesea erotice, care implică legarea unora dintre participanți, disciplinarea, dominanța și supunerea, sadomasochismul și alte dinamici interpersonale înrudite – n.n.)

BDSM nu este pentru copiii de patru ani. Aparent, în zilele noastre această afirmaţie este una controversată. Doar un fanatic ar vrea să-i protejeze pe copiii mici de imagini cu bătrâni în haine fetiș care se giugiulesc în public! Dacă eşti dintre cei care cred că copiii sub cinci ani ar trebui să citească cărți despre omizi sau tigri înfometați care vin la ceai, şi nu cărți care prezintă imagini cu bărbați în vârstă goi și cu botnițe de câini ţintate ori cu lenjerie intimă din piele, ești un perversofob, și ar trebui s-o laşi moale.

Continuă lectura „BDSM nu e pentru copiii de patru ani” →

de Matthew Dal Santo

Președintele rus Vladimir Putin și patriarhul Kirill al Moscovei au afirmat că așa-numita operațiune specială a Rusiei este necesară pentru a apăra mai larga russkiy mir, „lumea rusă”. Prin acest termen ei înțeleg civilizația de limbă rusă bazată pe ortodoxie pe care o împărtășesc Rusia, Ucraina și Belarus, și pe care o consideră atacată de anti-civilizația secularizată a Occidentului. Dacă Rusia nu ar fi intervenit, „paradele gay”, au spus ei, s-ar desfășura, mai devreme sau mai târziu, în „Mama orașelor rusești”, Kiev. Astfel, potrivit argumentelor lor, măsurile militare luate pentru a preveni integrarea Ucrainei în NATO și UE sunt acțiuni justificate, necesare pentru a salva civilizația ortodoxă de occidentalizare și secularizare, simbolizate de steagul curcubeu arborat pe vârful ambasadelor americane.

Continuă lectura „Teopolitică de la Est la vest” →

de Brendan O Neill

Fiecare detaliu al uciderii în masă a unor nevinovați de către Lucy Letby la Spitalul ”Contesa de Chester” este înfiorător. Calmul ei în timp ce îi otrăvea pe cei mai neajutorați indivizi din societate: bebeluși fragili într-o secție de nou-născuți. Îndemnul nesățios pe care părea să-l simtă pentru distrugerea unor vieți fără de vină: doar într-o lună – iunie 2015 – a ucis trei bebeluși și a încercat să-l ucidă pe al patrulea. A fost găsită vinovată de șapte crime în total și de șase tentative de omor. Apoi, a fost aparenta ei recunoaștere că ceea ce făcea era rău – și, într-adevăr, așa era. „Sunt un om rău, am făcut-o!”, a mâzgălit ea pe un post-it găsit în casa ei. Îți stă totul în gât.

Continuă lectura „Afinitatea naturală dintre rău și birocrație” →

de James Corbett 

Am o veste bombă: moneda digitală e ceva rău!

Bine, poate că nu e chiar o știre bombă. Până și cel mai conformist dintre conformiști a ajuns să simtă că nu e chiar bine să existe niște bani programabili pe care un bancher central să-i poate întrerupe când are chef.

Continuă lectura „Revolta împotriva monedei digitale a început!” →

de James Corbett

Așa cum am menționat acum câteva zile, am petrecut ceva timp luna trecută în Marea Britanie aruncându-mi ochii peste media locală, cea rămasă de pe vremea dinozaurilor, ca să văd ce tip de îndoctrinare li se impune britanicilor în zilele noastre. Cine știe? Poate chiar găseam în presa locală ceva care să mă surprindă plăcut, cu un conținut provocator sau contrar curentului dominant.

Continuă lectura „Amprentele de carbon ale lăbuțelor și raționalizarea vieții” →