Căderea nervoasă a Americii

de Rod Dreher

O vorbă adevărată de la un prieten francez:

E pur și simplu și profund absurd. America trece printr-o criză socială fără precedent. Media e toată în mâinile unor idioți sau trișori. Social-media e manipulată de companii ultramiliardare pentru a-ți remodela creierul. Toată lumea e pe un soi de combinație de pileală, iarbă, jocuri video violente și porno violent. Nimeni nu mai are prieteni. Sinuciderile și depresia cresc la un nivel fără precedent. Dar, desigur, ni se spune că toată problema e disponibilitatea de comercializare a unei arme cu alură militară. La fel și cu așa-zisa “supremație albă”. Oricât ar fi evoluat, și e posibil să fi evoluat, de ce nu ar fi mai degrabă un soi de simptom decât o cauză? Uitați-vă la ce se petrece!

Continuă lectura „Căderea nervoasă a Americii”

Tovarășe, nu fi trist: Lenin merge înainte, prin curentul progresist (II)

În prima parte a textului (vezi aici) spuneam că reziliența ideilor de tip comunist (nihilist/socialist) decurge din faptul că rezultatele efective ale punerii lor în practică sunt oarecum contrare a ceea ce s-a sperat și intenționat la început; așadar, ce e mai firesc pentru generațiile următoare – care trăiesc doar consecințele, dar nu mai cunosc iluziile cu care s-a pornit la drumul sfârșit în groapă – dacă nu să și le facă din nou în termenii inițiali? Când impunerea libertății, egalității și tovărășiei au generat supunere, sărăcie universală egal distribuită de o minoritate privilegiată și suspiciune generalizată, nu e normal ca cei născuți în supunere, în sărăcie sub privilegiați de partid și de stat și în suspiciune să caute din nou libertate, egalitate și solidaritate? Și, tributari instrumentarului conceptual modern, nu e cel mai la îndemână să cadă în aceeași capcană și să o facă pe căi similare primei încercări, cea care i-a adus unde i-a adus? Continuă lectura „Tovarășe, nu fi trist: Lenin merge înainte, prin curentul progresist (II)”

Noi suntem rezistența!

de Rod Dreher

Iată unul, dintr-o serie ocazională, din motivele de speranță în opțiunea Benedict (trimitere la titlul cărții Opțiunea Benedict – O strategie pentru creștini într-o lume post–creștină, scrisa de Rod Dreher – n.tr.).

În ultima mea zi la Madrid, în ianuarie, am luat masa de prânz într-o cafenea de cartier împreună cu cinci tineri, cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani. Ramon, unul dintre ei, mi-a scris un e-mail când a auzit că vin în Spania. Mi-a spus că el și prietenii săi sunt tineri catolici care încearcă să facă un fel de opțiune benedictină și ar dori să mă întâlnească. Natalia Sanmartin, scriitoare catolică, acționează ca un fel de consilier al grupului; ea a fost cea care ne-a pus în legătură. Continuă lectura „Noi suntem rezistența!”

Revoluția înaintează. Ce putem face?

Dumnezeu are voia Sa și planul Său, iar voia noastră singură nu va schimba soarta lumii; că aceasta va avea un sfârșit și cum va fi acesta, știm. Noi însă, chiar dacă ar trebui să fim pregătiți pentru acest sfârșit în orice moment (și nu suntem), avem datoria de a ne opune răului, nu de a asista pasivi la instaurarea lui.

Ce putem face acum, când timpurile intră iar în vârtej? Continuă lectura „Revoluția înaintează. Ce putem face?”