Decalogul și Revoluția

Revoluția permanentă progresist-nihilistă care bântuie prin lume, prin spațiul cunoscut până recent ca fiind creștin, nu poate să opereze sau chiar săexiste fără a încălca TOATE cele Zece Porunci.

1 & 2. „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” & „Să nu îți faci chip cioplit” – cele două porunci nu au nici un sens pentru revoluționarii și pentru activiștii „progresiști”, care, istoric și intelectual, sunt de regulă atei declarați, dar idolatri fervenți și fanatici în mod real. Idolii utopiei lor sunt foarte geloși și nu acceptă nici un fel de concurență. Numele lor e legiune, iar cei mai cunoscuți sunt: egalitatea, diversitatea, toleranța, așa-zisa justiție socială, incluziunea, progresul, știința etc. Noii revoluționari se închină însă și la propriul lor chip, în exerciții fariseice continue de auto-venerare și auto-atribuire de virtuți civice și umaniste.  Continuă lectura „Decalogul și Revoluția”

Trufie și senzualitate: valorile metafizice ale Revoluției

Două noţiuni, concepute ca valori metafizice, exprimă din plin spiritul Revoluţiei: egalitatea absolută şi libertatea totală. Şi două sunt pasiunile care-i servesc cel mai mult: trufia şi senzualitatea

A. Trufie şi egalitarism 

Omul trufaş, supus autorităţii altuia, urăşte, în primul rand, autoritatea care-l apasă în mod direct. 
Într-un al doilea Stadiu, omul trufaş urăşte, în general, orice autoritate şi, chiar mai mult, urăşte însuşi principiul autorităţii considerat în abstract. 
Urând orice autoritate, el urăşte de asemenea orice superioritate, indiferent de ce ordin este. Continuă lectura „Trufie și senzualitate: valorile metafizice ale Revoluției”

Nevoia de Contra-Revoluție

Un duh umblă prin întreaga lume căutând să-i schimbe chipul. Este duhul Revoluției care caută să răstoarne temeliile firescului și vieții.

Fie că îi găsim punctul de plecare în revoluția franceză, fie, mai degrabă, înaintea acesteia, Revoluția, motorul răului, mărșăluiește în continuare sub diferite chipuri: de la teroarea iacobină la revoluția socialistă, de la cea comunardă la cea bolșevică, trecând apoi prin anarhismul libertin șaizecișioptist către liberal-progresivismul nivelator de astăzi – în fond, măști diferite pentru epoci diferite, urmându-și consecvent drumul către ceea ce numește refondarea lumii pe baze noi – o lume nouă, cu un om nou.

Continuă lectura „Nevoia de Contra-Revoluție”