de Brendan O Neill

Și uite-așa am intrat într-o nouă epocă. „Era încălzirii globale s-a încheiat, a sosit epoca fierberii globale”, a decretat șeful ONU António Guterres săptămâna trecută. Este greu de știut ce este mai rău: orgoliul și aroganța acestui oficial globalist care își imaginează că are dreptul să declare începutul unei epoci cu totul noi sau complianța servilă a elitelor mass-media care au dat trâmbiță imediat acestui edict dement despre apropiata moarte fierbinte a Pământului. „Era fierberii globale a sosit și e terifiantă!”, scria prima pagină a The Guardian, de parcă cuvântul lui Guterres ar fi Evanghelie, fiecare rostire a lui un adevăr divin. Așa că e nevoie să aruncăm de urgență apele răcoritoare ale rațiunii peste această vorbă deliranta despre o planetă „în fierbere”.

de Paul Kingsnorth

Nota de plată a modernității a ajuns la scadență

„Întreaga lume modernă”, scria cândva G.K. Chesterton, „s-a împărțit în conservatori și progresiști. Rolul progresiștilor este să continue să facă greșeli. Rolul conservatorilor este să împiedice corectarea greșelilor.” Bun venit în anul 2023.

de Patrick Deneen

Schimbarea regimului se simte în aer. Puțini oameni se mai gândesc astăzi la politică în termenii chestiunilor electorale banale de altădată. Fiecare alegere decide acum nu chestiunile de „politică normală” – rate marginale de impozitare și niveluri acceptabile de deficite ale cheltuielilor – ci mai degrabă care este și va fi natura regimului nostru. Următoarea întrebare se află acum pe fiecare buletin de vot: va rămâne liberalismul ideologia dominantă a Americii și a Occidentului? sau îi va lua locul un regim post-liberal?

de Brendan O’Neill

Ar trebui să ucidem toate vacile? Poare sună șocant, dar este o întrebare pe care o pun elitele verzi. „Râgâielile de vacă”, cu metanul lor, cică ar contribui cu 14,5% din emisiile de gaze cu efect de seră din lume. Balega de vacă eliberează amoniac, un compus de azot care dăunează habitatelor naturale. Atât pe gură, cât și pe fund, vacile provoacă poluare. Deci haideți să le sacrificăm.

de Brendan O’Neill

Noua Ordine Morală Mondială este, de fapt, imorală. În acest context, ce facem? Rămânem spectatori nepăsători? Ori facem ceea ce ne cer rațiunea și bunul simț?

Pentru o lună în care totul ar trebui să fie de fapt despre dragoste și acceptare, Luna Mândriei (Pride) are o latură destul de urâtă. Poate că asta reprezintă una dintre culorile misterioase de pe indescifrabilul său steag curcubeu: Pride este o comunitate a răutății. Dacă Pride / Mândria este despre dragoste, de ce ne simțim oare ceilalți atât de intimidați?

de Brandon Smith

La sfârșitul lui iunie, lideri guvernamentali și brokeri de putere ai think-tank-urilor din întreaga lume s-au întâlnit la Summit-ul pentru un Nou Pact Global de Finanțare de la Paris. Printre participanți se numără secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, Antonio Guterres, secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, și președintele Băncii Mondiale, Ajay Banga.

de Brendan O’Neill

A face din dragoste o crimă este coborâre și mai jos a nivelului, chiar și în distopia woke de astăzi.

California este pe cale să devină prima distopie trans din lume. Un proiect de lege aflat în prezent în fața Senatului California spune că părinții care nu „afirmă” identitatea de gen a copilului lor ar trebui clasificați drept „abuzivi”. În plus, în luptele pentru custodie, spune proiectul de lege, judecătorii ar trebui să se gândească de două ori înainte de a acorda custodia părintelui presupus ”crud” care refuză să accepte că copilul său și-a schimbat sexul sau a devenit non-binar sau orice altceva. Judecătorii ar trebui să greșească preferențial în privința acordării custodiei mamei sau tatălui care se înclină în fața credințelor de gen ale copiilor lor, deoarece acest lucru este esențial pentru „sănătatea, siguranța și bunăstarea copilului”, spune proiectul de lege. Zilele în care părinții puteau scăpa ieftin cu „rănirea sentimentelor copilului” au dispărut, a spus o adunare din California.

de Brendan O’Neill

Prima pagină: e cald în Grecia! În Italia, la fel. Și – dacă vă vine să credeți – în sudul Spaniei. Soare aprins pe Costa del Sol la mijlocul lunii iulie? E cumva vreo minune? Citind astfel de reportaje în ziare despre soarele acestor zile, e de înțels că ați ajuns să credeți că e ceva nemaiauzit. Că Mediterana nu s-a mai înăbușit până acum. Că străzile Atenei și plajele din Alicante nu s-au mai copt niciodată în căldura amiezii. „Italia se coace”, „Vacanță de iad”, „Insuportabil”, țipă titlurile, de parcă o neobișnuită calamitate, nemaicunoscută în analele vremii, ar fi lovit sudul Europei.

de Rod Dreher

(N.I.C.E – National Institute of Co-ordinated Experiments – Institutul Național de Experimente Coordonate: o organizație globală din umbră care apare în romanul That Hideous Strength al lui C.S. Lewis – n.n.)

„Se apropie un război”, avertizează NS Lyons – și poate fi câștigat doar de ceea ce Lewis a numit „bărbați cu piept”