LITURGHIA PROGRESISMULUI

de Adrian Vermeule

În cartea sa „Vechiul Regim și Revoluția”, Alexis de Tocqueville descria Revoluția Franceză ca pe o mișcare religioasă:

Idealul pe care și l-a propus Revoluția Franceză nu era doar o schimbare în sistemul social francez, ci nici mai mult, nici mai puțin decât o regenerare a întregii specii umane, creând o atmosferă de fervoare misionară și, de fapt, căpătând toate aspectele unei renașteri religioase – spre marea consternare a observatorilor contemporani. Ar fi poate mai nimerit să spunem că a evoluat într-un soi de religie. Continuă lectura „LITURGHIA PROGRESISMULUI”

Cum poate fi (și trebuie să fie) răsturnată dictatura relativismului

de Joshua Hren

Pare că relativismul ar trebui să fie cel mai blând legiuitor. Adică o doctrină potrivit căreia “adevărurile” și morala nu au nicio bază absolută și imuabilă, ci reprezintă mai degrabă convenții rezultate dintr-un vast număr de contexte istorice sau culturale: să fie, cumva, relativismul întruparea smeritei plecăciuni în fața unui număr indefinit de noțiuni care definesc “binele” și “răul”? Metafora revelatoare a papei Benedict al XVI-lea în ceea ce privește relativismul – și anume, “dictatura relativismului” – este în mod special potrivită în acest context, căci denotă perfect duplicitatea paradoxală a relativismului: pe de o parte ne reasigură de caracterul lui dialogal și democratic, în timp ce pe de altă parte își execută și își impune cu violență dogmele. Continuă lectura „Cum poate fi (și trebuie să fie) răsturnată dictatura relativismului”