Inchiziția floridiană

Samantha Harris

Sunt o avocată și îl reprezint pe un profesor de Universitatea Central Florida (UCF), pe care universitatea îl supune unei proceduri care nu poate fi numită decât inchizitorială, după ce acesta și-a exprimat pe Twitter niște opinii care au provocat sumedenie de apeluri la concedierea lui. UCF este o instituție publică – un instrument al statului – care acum își folosește la maximum puterea împotriva unui om care a îndrăznit să pună sub semnul întrebării ortodoxia predominantă ce s-a coborât cu repeziciune peste atât de multe dintre instituțiile acestei țări. Nu pot fi martoră la ceea ce universitatea îi face acestui om, fără a mă pronunța împotrivă. Dacă nu contestăm acest extraordinar de grav abuz de putere, lucrurile nu vor face decât să se înrăutățească.

Profesorul Charles Negy este un om minunat de excentric, cineva care predă subiecte extraordinar de controversate – Psihologia inter-culturală și Comportamentul sexual – cu sinceritate și umor. Este exact genul de profesor pe care ți-l dorești la colegiu: pasionat de domeniul lui de studiu, apt să-ți pună la îndoială prezumțiile adânc înrădăcinate și care încurajează dezbaterea liberă și deschisă în sala de curs. Felul direct de a fi al lui Negy s-a mai întâmplat să mai deranjeze pe unii și pe alții de-a lungul anilor, dar în toată cariera lui de 22 de ani la UCF a primit evaluări de performanță consecvent superioare. Pe parcursul ultimilor patru ani, de exemplu, a fost evaluat ca „Remarcabil” pentru activitatea didactică și de consiliere.

În iunie, însă, lucrurile s-au schimbat peste noapte pentru Negy, după ce a postat un mesaj, cu sinceritatea-i caracteristică, pe contul lui personal de pe Twitter:

„Charles Negy

Acest articol pune punctul pe i (lumea o să se înfurie). Privilegiul negru este real: pe lângă discriminare pozitivă, burse speciale și alte chestii rezervate, a fi protejați de critici legitime constituie un privilegiu. Ca grup, însă, sunt privați de un feedback foarte necesar.

Steve Sailer

Când colo, Establishmentul îi privește pe negri ca pe niște Vaci Sfinte, deasupra oricărei critici, dar sub capacitatea de a acționa pe cont propriu. (link https://www.takimag.com/article/the-bonfire-of-the-insanities/)”

Imediat, apelul la concedierea lui Negy sub hashtagul #UCFfirehim a început să facă trending pe Twitter și lumea să protesteze în campusul UCF și în fața casei lui Negy.

Alexander Cartwright, președintele consiliului de administrație al UCF, a înțeles, dar a fost clar dezamăgit că universitatea nu-l poate concedia pe Negy pentru mesajele lui publice apărate prin drepturi constituționale, declarând pentru publicația Orlando Sentinel:

„Constituția ne restricționează capacitatea de a-l concedia sau de a concedia orice angajat al universității pentru exprimarea unor opinii personale despre chestiuni de interes public. Așa spune legea”.

Așadar, Cartwright a ales altă strategie: a anunțat public o vânătoare de vrăjitoare pentru discursul la clasă al lui Negy. Într-un mesaj postat în ziua de 4 iunie pe site-ul UCF (aici), președintele, rectorul și responsabilul cu diversitatea s-au referit în mod direct la conținutul mesajelor de pe Twitter ale lui Negy, după care au declarat:

„Dacă vreun student sau fost student crede că a fost supus unui comportament abuziv sau dicriminatoriu din partea vreunui membru al colectivului didactic sau administrativ al universității, vrem să ni se aducă la cunoștință. UCF tratează cu seriozitate orice declarație. Nemulțumirile pot fi raportate serviciului IntegrityLine, care primește și reclamații anonime.” (Sublinierea îmi aparține.)

Chemarea din trâmbiță a UCF a dat rezultatele scontate. Începând din 4 iunie, o întreagă litanie de reclamații (nu știm numărul exact, pentru că administratorii universității nu vor să spună) a fost înregistrată împotriva lui Negy cu referire la activitatea lui pedagogică, pentru afirmații despre care se acuză că ar fi fost făcute într-o perioadă de 15 ani, între 2005 și 2020. Universitatea l-a acuzat pe Negy de hărțuire discriminatorie pe motive de apartenență rasială și etnică, origine națională, orientare sexuală, religie, sex, identitate/exprimare de gen și dizabilitate – merită remarcat aici că Negy însuși face parte atât dintr-o minoritate etnică, cât și din una sexuală –, în același timp în care nu i-a oferit decât vreo câteva „exemple” ale delictelor de care este acuzat. Negy a cerut insistent mai multe informații, anterior interviului de anchetă, pentru a-și putea pregăti apărarea, dar UCF a refuzat.

Drept pentru care, vinerea trecută, universitatea l-a supus pe Negy unui „interviu de anchetă” care a fost unul dintre cele mai kafkiene lucruri pe care l-am văzut în toți acești 15 ani de când ofer consultanță juridică studenților și cadrelor universitare pe teme de chestiuni disciplinare în mediul academic. Timp de patru ore fără pauză, anchetatoarea UCF l-a chestionat cu agresivitate pe Negy despre acuzații care țineau nemijlocit de activitatea lui pedagogică la clasă, fără a fi făcut absolut niciun efort să elimine nenumăratele acuzații care se vedea limpede că nu sunt altceva decât opinii critice la adresa materialelor de predare pe care le alesese Negy. Cei de la UCF nu și-au bătut capul nici să unifice alegațiile, punându-i în mod repetat lui Negy variațiuni ale aceleiași întrebări, la nesfârșit. Și, din nou, practic niciuna dintre aceste întrebări nu avea legătură directă cu pedagogia lui Negy, care trebuie inevitabil să se refere la subiecte supuse controversei. Când Negy, epuizat fizic și psihic după patru ore de interogatoriu, a întrebat dacă interviul se apropie de sfârșit, am aflat că anchetatoarea nu ajunsese nici măcar la jumătatea listei de acuzații. Dat fiind că Negy nu mai avea resurse să continue, a fost programat alt interviu inchizitorial pentru săptămâna următoare.

Ancheta a fost în mod evident declanșată ca represalii pentru mesajele lui Negy, protejate constituțional, și își îndeplinește scopul: câți profesori vor mai fi dispuși să vorbească cu voce tare, dacă rezultatul va fi o inchiziție de nouă ore, urmată aproape inevitabil de o pedeapsă? Câți profesori vor mai fi dispuși să predea materie necesară, dar controversată, dacă știu că riscă să fie chemați, 15 ani mai târziu, să dea socoteală pentru fiecare afirmație pe care au făcut-o în timp ce predau materia respectivă?

Universitatea de demonstrat cu asupra de măsură că nu-i pasă nici cât negru sub unghie de dreptul profesorului Negy la liberă exprimare și la garantarea unor proceduri echitabile. Această anchetă este un mijloc folosit într-un anume scop: acela de a scăpa de un profesor ale cărui opinii, deși exprimarea lor este protejată prin Constituție, l-au făcut să fie incomod din punct de vedere politic pentru universitate. Cazurile de acest fel sunt un semnal de alarmă clar: dacă o universitate de stat – deci o entitate publică – poate să trateze în acest fel pe cineva pentru că s-a abătut de la ortodoxia universității, și nu este trasă la răspundere pentru acest lucru, atunci ce (și cine) mai urmează la rând?

Răspunsul este, firește, că urmăm dumneavoastră și cu mine. Noi urmăm la rând. Dacă oamenii decenți nu iau atitudine împotriva acestor abuzuri, problema nu se pune în termenii dacă gloata nesancționată de stat se va năpusti și asupra noastră – ci când se va întâmpla acest lucru.

 Samantha K. Harris, avocată specializată în problematica disciplinară din mediul universitar, îl reprezintă pe domnul profesor Negy în cadrul anchetei declanșate de UCF.

Traducere după: https://quillette.com/2020/08/13/the-floridian-inquisition/

Un gând despre „Inchiziția floridiană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s