Punctul critic

de Rod Dreher

Dacă nu v-ați abonat la pagina lui Paul Kingsnorth de pe platforma Substack, pierdeți unele dintre cele mai bune lucruri scrise pe Internet. Tocmai a lansat un eseu în care se întreabă ce se întâmplă cu Covid și cu răspunsul nostru la acesta. El pune exact tipurile de întrebări pe care mass-media ar trebui să le pună, dar nu o face. Iată cum începe:

O fi din pricină că sunt englez sau o fi de vină vârsta mea, ori poate că este doar o prejudecată oarbă, dar când mă trezesc cu vestea că guvernul austriac a impus internarea unei treimi întregi din populația țării ca fiind un „pericol pentru sănătatea publică”, un fior îmi curge pe şira spinării.

”Austria”, îmi zic. Ah.

Mă uit la fotografiile de la știri cu polițiști înarmați, mascați, îmbrăcați în negru, care opresc oamenii pe străzi pentru a le cere actele digitale și citesc poveștile altora care au fost reținuți pentru că și-au părăsit casa mai mult de o dată pe zi – cât este permis – și îi aud pe politicienii austrieci declarând că cei care refuză să-şi facă injecția trebuie să fie ocoliți și transformați în țapi ispășitori până când vor accepta. Apoi mă uit la interviuri cu „oameni obișnuiți” și aceştia spun că cei „nevaxaţi” o căutau cu lumânarea. Unii dintre ei spun că toți ar trebui închiși, acești dușmani ai poporului. În cel mai bun caz, „anti-vaxxerii” sunt paranoici și dezinformați. În cel mai rău caz, sunt rău intenționați și ar trebui pedepsiți.

Câteva zile mai târziu, mă mai trezesc cu câteva știri despre Austria: de anul viitor, toată lumea din țară va avea parte de un vaccin covid introdus în ei cu forţa de către stat, trecând peste dreptul lor la ceea ce anumiți oameni, care în ultima vreme au devenit extrem de tăcuţi, obișnuiau să numească „autonomie corporală”.

E pe cale să se întâmple și în Germania, potrivit oficialilor germani. Izolare și vaccinări forțate. Poate – doar poate – astfel de măsuri polițienești ar fi justificate dacă vaccinurile ar funcționa. Dar fiți atenți la asta, spune Kingsnorth:

Urmăresc toate acestea din Irlanda, țara care are cea mai mare rată de vaccinare din Europa de Vest, la peste 94% din populația adultă. În același timp, în mod curios, avem şi una dintre cele mai mari rate de infectare cu covid din Europa de Vest. Guvernul nu a putut explica acest fapt, dar este o tendință care s-a manifestat recent și în alte locuri foarte vaccinate: Gibraltar, Israel, Flandra de Vest. Nivelurile ridicate de vaccinare nu par să se afle în tandem cu niveluri scăzute ale bolii; deseori e chiar invers.

În alte părți ale lumii se întâmplă şi lucruri ciudate. Cum e în Africa, de exemplu. Populația Africii este cea mai mare, cu cea mai rapidă creștere și cea mai săracă din punct de vedere material de pe orice continent. Puține guverne de acolo își pot permite să furnizeze oamenilor lor vaccinurile corporative scumpe pe care noi, în Occident, ne-am pariat națiunile. Doar 6% din populația Africii este vaccinată, iar sistemele naționale de sănătate abia există în multe locuri, totuși OMS descrie continentul drept „una dintre cele mai puțin afectate regiuni din lume” de virus. De fapt, părțile mai bogate, mai „dezvoltate” ale lumii par să sufere cel mai rău din cauza pandemiei.

Nimeni nu pare să poată explica nimic din toate acestea, dar asta nu a schimbat mersul oficial al lucrurilor. Cu siguranță, în Irlanda, scenariul rămâne același. De șase luni trăim cu apartheid-ul vaccinului, cu cei „nevaxați” excluși din marea parte a societăţii, dar nu a funcționat. Ratele de infecție cresc odată cu sosirea iernii – așa cum e și de așteptat de la un virus respirator. Recent, ni s-a spus tuturor să lucrăm de acasă, iar un alt lockdown e în cărţi. Recent, s-a impus un orar de închidere la miezul nopţii pub-urilor și cluburilor de noapte. Acest lucru este ciudat, deoarece doar persoanele vaccinate au fost lăsate să intre în ele în ultimele luni de zile și am fost asiguraţi în mod repetat că e ceva foarte sigur să te afli în preajma persoanelor vaccinate.

Într-o societate onestă, toate acestea ar fi făcut obiectul unei dezbateri publice intense. Am fi văzut oameni de știință de toate orientările dezbătând deschis la TV, la radio și în presă; filmuleţe de toate felurile difuzate pe rețelele de socializare; jurnalişti investigând riguros rapoartele atât despre succesele vaccinurilor, cât şi despre pericolele lor; explorări serioase ale tratamentelor alternative; dezbateri publice despre echilibrul dintre libertățile civile și sănătatea publică și chiar ce înseamnă „sănătate publică”. Dar nu am văzut asta și nici nu o vom vedea, pentru că dezbaterea, ca și opoziţia, sunt demodate. Mass-media de aici, din Irlanda, nu a pus nicio întrebare critică nimănui aflat în funcţiile de autoritate de cel puțin 18 luni. Algoritmii Google sunt ocupați să îngroape date incomode, în timp ce canalele de social media de la care majoritatea oamenilor își primesc viziunea asupra lumii elimină sau suprimă opiniile critice, chiar dacă acestea provin de la virusologi sau editori ai British Medical Journal.

Zi de zi m-am trezit întrebându-mă: ce se întâmplă?

Paul, care rămâne nevaccinat și explică de ce, spune că nu este la fel de îngrijorat de vaccin în sine, precum de ceea ce vaccinul simbolizează. Mai mult:

Trăim într-un timp apocaliptic, în sensul originar al cuvântului grecesc apokalipsis: revelație. Ceea ce se întâmplă la suprafață dezvăluie ceea ce a stat întotdeauna dedesubt, dar care în vremuri obișnuite este ascuns vederii. Toată acțiunea acum este în lumea subterană. Sub argumentele legate de a face sau nu un vaccin care poate sau nu să funcționeze în siguranță, se ascunde ceva mai vechi, mai profund, mai lent: ceva care are tot timpul din lume. Un duh puternic a cărui treabă este să utilizeze aceste timpuri fracturate pentru a ne dezvălui tot ceea ce trebuie să vedem: lucruri ascunse de la întemeierea lumii moderne.

Covid este o revelație. A scos la iveală rupturi în țesătura socială care s-au aflat întotdeauna acolo, dar care în vremuri mai bune ar fi ignorate. A dezvăluit conformitatea mass-media și puterea Silicon Valley de a organiza și controla conversația publică. A confirmat necinstea vicleană a liderilor politici și supunerea lor supremă față de puterea corporatistă. A arătat „Știința” ca o ideologie compromisă ce este.

Mai presus de toate, a dezvăluit tendința autoritaristă care zace în atât de mulți oameni și care apare întotdeauna în vremuri de frică. Numai în ultima lună am putut urmări comentatorii mass-media care cer cenzura adversarilor lor politici, profesorii de filosofie justificând internarea în masă și grupurile de lobby pentru drepturile omului păstrând tăcerea despre „pașapoartele pentru vaccin”. Am văzut mare parte a stângii politice trecând fățiș în mișcarea autoritară, mișcare care probabil a fost întotdeauna astfel, și nenumărați „liberali” care făceau campanie împotriva libertății. Pe măsură ce libertățile au fost luate una după alta, am văzut intelectual după intelectual justificând toate măsurile. Mi s-a adus aminte de ceea ce am știut întotdeauna: inteligența nu are nicio legătură cu înțelepciunea.

Am învățat mai multe despre natura umană în ultimii doi ani decât în precedenții 47. Am învățat și câteva lucruri despre mine însumi și nu-mi plac nici ele în mod deosebit. Am observat tentația mea continuă de a deveni partizan: să-i judec și să-i condamn pe cei de cealaltă parte a problemei – acele ”oi”, acei dușmani răuvoitori ai Adevărului. Am observat tendința mea de a căuta doar surse de informații care îmi confirmă convingerile. Revelația nu este niciodată confortabilă.

Deasupra a toate, însă, ceea ce mi-a dezvăluit apocalipsa covidului este că atunci când oamenii sunt speriați, pot fi controlați cu ușurință.

Controlul: aceasta este povestea vremurilor. În întreaga lume, asistăm la o pretenție fără precedent de a controla, din partea forțelor statului, în alianță cu forțele capitalului corporatist, viața voastră și a mea. Toate acestea converg către simbolul dezvăluit al epocii noastre: codul QR de pe smartphone care, cu o viteză înspăimântătoare și aproape în tăcere, a devenit noul pașaport pentru o viață umană împlinită. Ca întotdeauna, uneltele noastre s-au întors împotriva noastră. O altă revelație: nu au fost niciodată uneltele noastre de la început. Noi le aparțineam lor.

Încă un pasaj:

Propriul meu sentiment de presimțire se adâncește zilnic. Sub suprafață, în acele adâncimi, sunt departe de a fi singurul care poate vedea ce iese. Narațiunea nu se leagă, povestea nu se adună, totuși își face treaba. Este folosită pentru a invoca și justifica o tehnocrație autoritară fără precedent, care ne blochează pe toți fără consimțământ, fără dezbateri și fără drept de renunțare.

În doi ani scurți, dar importanți, aceasta este ceea ce am devenit. Noi, cei din Occident, care am petrecut decenii, dacă nu secole, dând lecții restului lumii despre „libertate” și, uneori, încercând să bombardăm pe unii și alții ca să o accepte. Noi cei care am inventat chestia asta numită „liberalism”; noi care acum o îngropăm. Nu a fost nevoie de mult – nu-i așa? – pentru ca vorbele noastre să fie dezvăluite ca fiind goale.

Cumpărați un abonament ca să puteți citi totul. Credeți-mă, nu veți regreta. Eseurile lui Kingsnorth de pe platforma Substack sunt întotdeauna grozave. Cu acesta, Paul Kingsnorth trece de la a fi cineva pe care ar trebui să-l citești, la cineva pe care trebuie să-l citești ca ghid prin întunericul din față. Kingsnorth a atins punctul critic:

Săptămâna viitoare voi scrie mai multe despre ceea ce văd că se întâmplă și încotro se îndreaptă. Dar, deocamdată, este suficient să spun că Momentul meu personal legat de vaccinare a sosit. Acolo unde cândva eram pe hotar, acum sunt ferm în afara lui. Chiar dacă ar fi să fiu convins că aceste vaccinuri funcționează în siguranță, nu aș putea niciodată să-mi obțin un pașaport pentru vaccin și să accept segregarea tehnologică a societății. Nu mi-aș putea scana codul fără să tremur. Nu pot să particip la asta.

Cu toții avem un punct de cotitură, și cu toții ar trebui să-l avem, pentru că acesta este mijlocul prin care intuiția noastră umană ne strigă că ceva nu este în regulă. Acesta este punctul meu de cotitură. Nu voi fi de acord cu ceea ce se întâmplă. Nu voi valida ceea ce iese la iveală. O să rezist. Mă voi opune cu hotărâre.

Aruncă o privire, spune Paul, la acest clip din 21 noiembrie cu ministrul șef al Teritoriului de Nord al Australiei care se înfurie împotriva celor care au ezitări cu privire la vaccin – și nu doar împotriva celor care ezită în fața vaccinului, ci a oricui pune la îndoială mandatele din orice motiv:


Acest om este un fanatic. Și deține o putere imensă asupra vieții australienilor din provincia sa.

După cum știu cititorii noștri, sunt vaccinat (Johnson & Johnson) și am primit prima injecție în martie, deoarece sunt un tip gras de vârstă mijlocie care este imunocompromis. Nu regret că am primit vaccinul, dar având în vedere toate lucrurile enumerate de Paul în buletinul său informativ, rămân împotriva mandatelor de vaccinare. Care este motivul științific pentru care cazurile de Covid cresc chiar și în cele mai vaccinate locuri? Ați putea susține, cred, că fără vaccin, Covid-ul ar fi și mai rău în acele locuri, dar aceasta nu este o afirmație verificabilă, nu-i așa? Și chiar dacă ai putea dovedi-o, ar justifica asta mandatele extraordinare care anulează dreptul cuiva de a-și controla corpul și de a refuza să permită statului să-și injecteze acest ser?

Paul Kingsnorth are dreptate să întrebe: ce naiba se întâmplă?! El locuiește cu soția și copiii săi în mediul rural din Irlanda și acum este sau va fi în curând prizonier în propria sa casă, din cauza refuzului său de a se conforma. Sper că vă veți abona la fantasticul său buletin informativ, ca să-i oferiți mijloacele necesare pentru a-și întreține familia în aceste vremuri constrângătoare și pentru a putea continua să vorbească. Și dacă nu i-ați citit romanul Alexandria din 2020, ar trebui. A fost scris înainte de Covid, dar este o poveste pentru vremurile noastre, într-un mod pe care Kingsnorth nu l-ar fi putut anticipa. Romanul se plasează într-un viitor îndepărtat, post-apocaliptic și este despre tentația de a scăpa de suferința corporală prin încărcarea conștiinței cuiva în Cloud. Cineva care se încrede cu totul în soluția tehnologică, în detrimentul propriei umanități.

Ce ne-au făcut chinezii cu această boală? Ce au creat oamenii lor de știință? Nu îmi vine să cred că acest lucru a fost lansat intenționat în lume – ar fi fost o nebunie, din orice perspectivă – cred însă că a fost o scurgere de laborator. De ce se încurcă oamenii de știință cu astfel de lucruri? Noi, americanii, am ajutat cu finanțări pentru aceste cercetări pe mutații de virusuri, știți, în ciuda repetatelor minciuni și negări ale doctorului Anthony Fauci. Oamenii de știință ne cer acum să renunțăm la libertățile noastre și să avem încredere într-o soluție tehnică pe care o oferă ca remediere a problemei pe care au creat-o ei în primul rând, făcând cercetări pe care nimeni nu ar fi trebuit să le facă. Proeminentul jurnalist științific Matt Ridley raportează despre noi informații care arată că ipoteza scurgerii din laborator este tot mai solidă. 

Am ajuns să cred că acest Covid este folosit ca o scuză pentru instituirea unui sistem de credit social. Când problema Covid se va diminua, în cele din urmă, să fiți atenți: controlorii nu vor da înapoi. Constatând că oamenii se conformează când li se induce frica, regimul (guvern + corporații + instituții) va inventa noi motive pentru a face publicul să se teamă de așa zișii ”infractori ai gândirii” și va forța un consens general pentru a-i împiedica să ”polueze” corpul social cu  gândurile, opiniile și credințele lor ”extremiste”. Iată ce urmărește ideologia stângistă a „spațiului sigur”: să convingă lumea ideile și cuvintele sunt contagioase și periculoase și că aceia care transmit ideile greșite ar trebui puși în carantină și suprimați.

Înțelegeți acum importanța avertismentelor pe care dizidenții anticomuniști le dădeau în Să nu trăim în minciună? Niciunul dintre ei nu a prevăzut apariția Covid – redactarea cărții s-a încheiat înainte să apară Covid – dar au prevăzut apariția unui regim de supraveghere și control atotputernic și ”educarea” populației pentru a o determina să accepte măsuri totalitare pentru a fi ”proteja de Inamic”. După cum subliniază Kingsnorth, criza Covid este, într-un fel, scuza pe care Mașina (cuvântul pe care îl folosește el) o folosește pentru a face ceea ce și-a dorit dintotdeauna să facă.

Aici, în SUA, trebuie să luptăm cât de mult putem împotriva mandatelor de vaccinare. Am auzit deja de la europeni care încearcă să ajungă în America înainte de a se lua măsuri draconice de către propriile guverne. Un activist anti-vax pe care îl cunosc mi-a spus că, odată cu decizia Austriei, „a fost trecut un Rubicon”.

Spuneți-mi, cititori: de ce unele dintre cele mai vaccinate regiuni ale lumii se confruntă cu creșteri ale cazurilor de Covid? Ce se întâmplă cu această boală? Acum (de săptămâna trecută) am fost vaccinat pentru a doua oară și am călătorit mult în acest an fără să dobândesc Covid. S-ar putea spune că sunt o poveste de succes. Dar un prieten bun a fost vaccinat și a făcut Covid („Este cea mai grea boală pe care am avut-o vreodată în viața mea”, mi-a spus el). Am știut întotdeauna că vaccinurile nu sunt sigure, că, în cel mai bun caz, oferă persoanei vaccinate șanse mai mari împotriva bolii. Faptul că avem niște variante nou apărute nu este surprinzător și nici nu reprezintă un argument cert împotriva vaccinării. Totuși, dacă Irlanda este în proporție de 94% vaccinată, nu ar trebui să fie aproape în totalitate lipsită de Covid? Și de ce Africa, care nu este vaccinată, are un nivel așa de scăzut de cazuri?

După cum spune Kingsnorth, povestea nu rezistă. Între timp, oamenii care ne conduc societatea – inclusiv cei care controlează Narațiunea – creează condiții care duc la stigmatizarea și pedepsirea celor nevaccinați. Este întotdeauna riscant să compari ceva cu Germania nazistă, dar dacă știi ceva despre Germania pre-nazistă, atunci trebuie să fii conștient de faptul că împotriva evreilor campania  a început cu câțiva ani înainte ca Hitler să ajungă la putere, mass-media germană antisemită asemănând evreii cu paraziții și cu bacili care infectează organismul politic. Antisemiții germani au condus o campanie în mass-media pentru a identifica evreii cu o boală fatală. Era logic că izolarea evreilor de toți ceilalți devenea un lucru rațional de făcut. Și știm unde s-a ajuns.

Se va întâmpla asta aici, cu rezistenții la vaccin? Bănuiesc că nu, că totul se va opri înainte să se ajungă atât de departe. Dar nu sunt deloc sigur că va fi așa. Continuăm să ne spunem că așa ceva nu se poate întâmpla aici, când avem mărturia lui Soljenițîn, precum și a supraviețuitorilor regimului nazist, spunându-ne că se poate.

În acest sens, aruncați o privire la articolul unui austriac catolic din lumea academică, Christiaan Alting von Geusau, despre cele cinci etape ale dezumanizării. Extras:

Pentru instaurarea și durabilitatea sa, totalitarismul este dependent, în primă fază, de sprijinul de masă pe care îl obține creînd un sentiment de criză permanentă și frică în societate. Acest lucru alimentează apoi cererea maselor ca cei de la conducere să ia „măsuri” și să dea dovadă de hotărâre pentru a îndepărta amenințarea care a fost identificată ca punând în pericol întreaga societate. Cei care conduc pot „rămâne la putere doar atâta timp cât continuă să se miște și să pună în mișcare totul în jurul lor.” Motivul este că mișcările totalitare se bazează pe eșecul clasic al societăților de-a lungul istoriei omenirii de a crea și susține un sentiment de comunitate și de scop, crescând în schimb ființe umane izolate, egocentric și fără un scop clar și cuprinzător în viață.

Masele care urmează mișcările totalitare și-au pierdut sinele și, ca urmare, sunt în căutarea unei identități clare și a unui scop în viață pe care nu-l găsesc în circumstanțele prezente: „Atomizarea socială și individualismul extrem au precedat mișcarea de masă (..). Caracteristica principală a omului de masă nu este brutalitatea și înapoierea, ci izolarea și lipsa de relații sociale normale.”

Cât de familiar sună asta oricărei persoane care observă societatea modernă. Într-o epocă în care rețelele

sociale și orice altceva apare pe ecrane dau tonul mai presus de orice și în care adolescentele cad în depresie și crește numărul tentativelor de sinucidere din cauză că nu au suficiente „like”-uri pe contul de Instagram, vedem într-adevăr un exemplu deconcertant al acestei lipse de relații normale care erau menite să implice întâlniri în persoană, dătătoare de comunicare profundă. În societățile comuniste, Partidul este cel care își propune să distrugă legăturile religioase, sociale și familiale pentru a face loc unui cetățean care poate fi supus complet de către stat și dictatele partidului, așa cum vedem că se întâmplă în China și Coreea de Nord. În societățile occidentale hedoniste și materialiste, aceeași distrugere are loc prin mijloace diferite și sub masca neo-marxistă a „progresului” de neoprit, unde tehnologia și o definiție falsă a scopului științei erodează înțelegerea a ceea ce înseamnă a fi om: „În fapt”, scrie Dreher, „această tehnologie și cultura care a apărut din ea reproduc atomizarea și singurătatea radicală pe care guvernele comuniste totalitare obișnuiau să le impună popoarelor lor captive pentru a le face mai ușor de controlat.” Nu numai că smartphone-ul și rețelele sociale au redus drastic interacțiunea umană autentică, așa cum poate atesta orice profesor sau părinte de școlari, dar cadrul social s-a deteriorat dramatic în ultima vreme prin alte schimbări majore în societate.

Poliția în continuă creștere făcută de Big-Tech și guvern asupra limbajului, opiniilor și informațiilor științifice în pandemia SARS-CoV-2, însoțită de un nivel de cenzură nemaiîntâlnit de la al Doilea Război Mondial, au redus și sărăcit foarte mult discursul public și a subminat serios încrederea în știință, politică și comunitate.

În 2020 și 2021, măsurile Corona impuse de guvern, în cea mai mare parte bine intenționate, dar adesea prost înțelese, cum ar fi carantinele, impunerea purtării măștilor, cerințele de intrare în instituțiile publice și mandatele de vaccin Corona au limitat în continuare masiv interacțiunea umană nestingherită pe care orice societate trebuie să o aibă pentru a reține și întări țesutul său social. Toate aceste evoluții impuse din exterior contribuie din direcții diferite la lipsirea din ce în ce mai durabilă a ființelor umane, în special a tinerilor, de acele „relații sociale normale” despre care vorbește Hannah Arendt. Aparent lipsite de alternativă, grupuri mari de populație sunt duse – majoritatea nici măcar nu își dau seama – în brațele ideologiilor totalitare. 

Scopul final al totalitarismului, explică Arendt, este dominarea permanentă a ființelor umane din interior, implicând astfel fiecare aspect al vieții, prin care masele trebuie să fie menținute în permanență în alertă, deoarece „un scop politic care să echivaleze cufinalul mișcării pur și simplu nu există.” Fără a dori în niciun fel să minimizez gravitatea și urgența acestor probleme în sine sau nevoia societății de a concepe modalități de a face față amenințărilor existențiale care decurg din acestea, narațiunile politice și media cu privire la Corona sunt exemple ale unui astfel de totalitarism ideologic care dorește să controleze complet modul în care ființele umane gândesc, vorbesc și acționează în acel domeniu al vieții, în timp ce le ținem într-o anxietate perpetuă prin actualizarea constantă, bine planificată, de știri dramatice (un instrument folosit cu succes în acest sens în întreaga lume îl reprezintă conferințele de presă continuu reluate de miniștri cu aer grav,stând în costumele lor în spatele plexiglasului și flancați de experți și steaguri de stat), povești sfâșietoare instrumentalizate și îndemnuri la acțiune imediată („măsuri”), confruntând oamenii cu noile amenințări (percepute sau reale) la adresa persoanei lor, a cauzei lor și a societății în ansamblu. Frica este principala forță motrice din spatele menținerii acestei anxietăți perpetue și acestui activism.

Mai mult:

În cei peste 30 de ani de studiu și predare a istoriei europene și a izvoarelor dreptului și justiției, a apărut un model despre care am publicat deja în 2014 sub titlul „Drepturile omului, istorie și antropologie: reorientarea dezbaterii”. În acest articol am descris procesul „dezumanizării în 5 pași” și modul în care aceste încălcări ale drepturilor omului nu sunt, în general, săvârșite de „monștri”, ci în mare parte de bărbați și femei obișnuite – ajutați de masele ideologizate pasive – care sunt convinși că ceea ce fac sau la care participă este ceva bun și necesar, sau cel puțin justificabil.

Din martie 2020, asistăm la desfășurarea globală a unei grave crize de sănătate care a dus la exercitarea unor presiuni guvernamentale, mass-media și a societății fără precedent asupra întregii populații pentru a accepta măsuri de anvergură, în mare parte neconstituționale, care limitează libertățile oamenilor, în multe cazuri prin amenințări nejustificate și printr-o presiune care le violează integritatea corporală. În acest timp, a devenit din ce în ce mai clar că pot fi văzute astăzi anumite tendințe care arată unele asemănări cu tipul de măsuri dezumanizante folosite de regulă de mișcările și regimurile totalitare.

Blocajele nesfârșite, carantinele impuse de poliție, restricțiile de călătorie, mandatele de vaccinare, suprimarea datelor și dezbaterilor științifice, cenzura la scară largă și eliminarea necruțătoare a platformelor de comunicare pentru disidenți, expunerea publică la stâlpul rușinii a vocilor critice reprezintă toate exemple de măsuri dezumanizante care nu ar trebui să aibă loc într-un sistem al democrației și statului de drept. De asemenea, vedem procesul de marginalizare din ce în ce mai puternică a unei anumite părți a populației, evidențiată drept iresponsabilă și indezirabilă din cauza „riscului” pe care îl prezintă pentru ceilalți, ceea ce duce la excluderea ei treptată din societate. Președintele Statelor Unite a exprimat în mod clar ce înseamnă acest lucru, într-un discurs politic important, transmis în direct:

„Am avut răbdare, dar răbdarea noastră se epuizează. Și refuzul vostru ne-a costat pe toți. Deci, vă rog, faceți ce trebuie. Dar nu mă ascultați pe mine. Ascultați vocile americanilor nevaccinați care stau întinși în paturile de spital și își trag ultimele respirații, spunând: „Dacă m-aș fi vaccinat…”, „Dacă numai…” – Președintele Joe Biden  9 septembrie 2021

Cei cinci pași

Cei care colportează astăzi retorica politică ce îi pune pe „vaccinați” împotriva celor „nevaccinați”, sau invers, merg pe un drum foarte periculos al demagogiei, un drum care nu s-a terminat niciodată cu bine în istorie. Slavenka Drakulic, în analiza ei asupra a ce a dus la conflictul etnic iugoslav din 1991-1999, observă:” (…) cu timpul, acelor „Ceilalți” le sunt negate și sunt lipsiți de toate caracteristicile lor individuale. Nu mai sunt cunoștințe sau profesioniști cu nume, obiceiuri, înfățișări și personaje anume; sunt doar membri ai grupului inamic. Când o persoană este redusă la o abstracție în acest fel, se dă liber să-l urăști, pentru că obstacolul moral a fost deja abolit.”

Privind istoria mișcărilor totalitare care au condus în cele din urmă la regimuri totalitare și privind campaniile lor de persecuție și segregare controlate de stat, aceasta este ceea ce se întâmplă.

Citiți totul, pentru a învăța cei cinci pași.

Eseul prof. Alting von Geusau și cel al lui Kingsnorth ar putea fi cele mai importante lucruri pe care le veți citi astăzi.

UPDATE: De la un prieten din România:

Trebuie să spun că suntem cu toții cu inima grea din cauza imineței introducerii Green Pass în țara noastră. Aceia dintre noi care nu doresc să facă vaccinul se vor confrunta cu suspendarea la locul de muncă și, în final, cu concedierea. Și nu este doar atât – deși este greu de realizat – ci și cu sistemul complet de segregare, cu anularea celor mai elementare drepturi,cu o tiranie și propagandă grosolană care încep să capete formă. Nicio logică și nicio știință nu pot fi găsite în politicile care îi constrâng pe oameni șantajându-i să primească vaccinul (pentru ei, și în curând și pentru copiii lor). Nu poate fi de dragul „sănătății publice” faptul că „superelita” și executorii judecătorești locali sunt dispuși să constrângă și să supravegheze oamenii, în ciuda tuturor riscurilor, costurilor sociale și politice. Îmi vin în minte cuvintele eshatologice ale lui Iisus: „Căci atunci va fi o mare strâmtorare, cum nu a mai fost de la începutul lumii până în acest timp, și nici nu va mai fi. Și dacă acele zile nu ar fi fost scurtate, nu ar mai scăpa niciun trup” (În română, „strâmtorare” înseamnă a constrânge, a forța pe cineva, sens apropiat de originalul grecesc). Ceea ce se întâmplă acum nu este o problemă „medicală”; este un sistem de putere și control atât al minții, cât și al corpului. La urma urmei, totalitarismul blând nu se regăsește doar în impulsul ideologic al revoluției ”deșteptate” (woke); iată-l, luând o formă „obiectivă” și impunându-ni-se sub nobilul scop de a salva vieți.


Traducere după
https://www.theamericanconservative.com/dreher/paul-kingsnorth-vaccine-tipping-point/



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s