De ceva timp, sunt semne că era promovării relativismului moral se cam încheie – dar nu în sensul în care am fi sperat – și nu aș vrea să ajungem să-i ducem dorul. Continuă lectura „Războiul timpurilor noastre”
Războiul timpurilor noastre
E legitimă legalizarea căsătoriei între persoane de același sex prin decizie judiciară? Ce ne spune un judecător al Curții Supreme americane despre decizia Obergefell
Redăm mai jos un document cu un conținut excepțional de substanță, opinia disidentă a judecătorului Scalia, una dintre cele patru opinii aflate în dezacord cu majoritatea de cinci judecători care au opinat în anul 2015, în cauza Obergefell v Hodges, în favoarea interpretării Constituției SUA ca recunoscând căsătoriile între persoane de același sex (votul fiind 5 la 4), ceea ce a dus la obligarea recunoașterii căsătoriilor între persoane de același sex în toate cele 50 de state, deși majoritatea le interziseseră prin constituții și legi, în urma unor voturi populare. Continuă lectura „E legitimă legalizarea căsătoriei între persoane de același sex prin decizie judiciară? Ce ne spune un judecător al Curții Supreme americane despre decizia Obergefell”
Prezentul Chinei, viitorul Americii?
După ce am citit recenziile lui John Lanchester la două cărți nou-apărute despre totalitarismul prin supraveghere practicat de China (am scris despre articolul lui Lanchester aici, în postarea mea despre scandalul cu NBA), am cumpărat una dintre ele: We Have Been Harmonised: Life In China’s Surveillance State, de Kai Strittmatter. După cum bine știu cititorii fideli, proiectul noii mele cărți mă obligă să-mi limitez lecturile doar la subiecte legate de totalitarism. Din recenzia lui Lanchester, am dedus că tot ce se petrece azi în China este exact ce mă tem că va urma și pe la noi, în privința „totalitarismului de catifea”. Atenție, nu e nimic „catifelat” în ce le face regimul sângeros de la Beijing uigurilor din Xinjiang. Dar, per ansamblu vorbind, pumnul de fier stă bine ascuns într-o mănușă de catifea, în China comunistă, mulțumită tehnologiei. Continuă lectura „Prezentul Chinei, viitorul Americii?”
Școala de medicină moralistă
Rod Dreher
Dacă azi e [puneți orice zi a săptămânii], mass-media noastră cea mereu vigilentă va găsi noi moduri de a ne spune o poveste despre cum oamenii albi, în special bărbații, sunt cei mai răi oameni din lume si trebuie separați de noi, pentru binele nostru al tuturor. Ieri a fost cazul NPR, ce ne aduce “știri din sănătate”, după cum le numesc ei. Povestea începe așa: Continuă lectura „Școala de medicină moralistă”
Cum să nu trăiești în minciună
de Rod Dreher
Aleksandr Soljenițîn, într-o culegere de eseuri din anii 1970 cu titlul „Voci de sub dărâmături”, scria că nu oprimarea materială era lucrul cel mai rău la sistemul sovietic. „Omul poate trăi în asemenea condiții fără să-i fie afectată esența spirituală”, spunea Soljenițîn. Mai degrabă, sistemul sovietic este „unic în istoria lumii” pentru că îi obligă pe toți să participe la „minciuna generală conștientă”. El a continuat prin a spune că prioritatea absolut esențială nu este obținerea libertății politice, ci câștigarea „libertății interioare” proprii din păienjenișul minciunii. Cei care „se duc de bunăvoie cu câinii neadevărului” nu vor putea să se justifice în fața vieții, a istoriei, a prietenilor lor sau a copiilor lor. Continuă lectura „Cum să nu trăiești în minciună”
Instinctul de conservare corporatist
Omul are nevoie de o poveste, înțelege lumea în termeni narativi; ca în orice poveste, cineva luptă lupta cea dreaptă și reprezintă Binele – căci omul simte nevoia să se identifice cu Binele -, iar altcineva e Răul. Până acum vreo 30 de ani, narațiunea dominantă în mentalul de masă a fost cea a dialecticii dreptății: exploatat – exploatator, om al muncii – capital(ist); în narațiunea aceasta, capitalului i s-a rezervat rolul Răului, care se folosește de Cel Bun și profită de pe urma lui. Continuă lectura „Instinctul de conservare corporatist”
“Big Brothers” din Silicon Valley
de Rod Dreher
Unul dintre subiectele abordate în cartea la care lucrez acum este despre cum Amazon, Google, Twitter și alte companii colectează un număr șocant din datele noastre personale, pe care ulterior le folosesc ca să ne vândă diferite produse. Profesor la o școală de afaceri, Shoshanna Zuboff numește asta “capitalismul supravegherii” și, dacă îi citești cartea – foarte bună (și voluminoasă) – despre acest lucru, vei ajunge să-ți privești dispozitivele cu alți ochi. Continuă lectura „“Big Brothers” din Silicon Valley”
Ca la 16 ani
Pare a fi un consens al zilelor noastre că, cel puțin în spațiul occidental, tinerii se maturizează – în sensul de a fi capabili să ia singuri viața în piept – mai târziu decât în alte vremuri. Nu mă refer la “maturizarea sexuală” – coborârea vârstei de începere a vieții sexuale ori accesul timpuriu la activități îngăduite altădată celor mai mari nu e maturizare în sensul de dobândire a discernământului și responsabilității, ci mai degrabă le întârzie. Continuă lectura „Ca la 16 ani”
Lumea noastră cea nouă, fără de rude și neamuri
de Scott Beauchamp, 16 august 2019 | preluare de pe Alternativa de Bun Simț
Cuvântul japonez kodokushi s-ar putea traduce aproximativ ca „moartea în singurătate”. Probabil că e un termen cam prea poetic pentru ceea ce vrea să descrie, căci evocă, fără îndoială, romantica imagine a călărețului singuratic care se îndepărtează, stoic, pierzându-se în uitare. Un cowboy existențial aplecat în șa, pornit spre orizontul în amurg, întruchipând întreaga energie a eroului hoinar, pe care lumea noastră contemporană pune atât de mare preț. Apoteoza libertății din societatea occidentală actuală fiind o atomizare completă a sinelui, o desfacere a tuturor legăturilor care ne țin în frâu, kodokushi sună aproape ca un ideal spre care să aspiri. Continuă lectura „Lumea noastră cea nouă, fără de rude și neamuri”
Căderea nervoasă a Americii
de Rod Dreher
O vorbă adevărată de la un prieten francez:
E pur și simplu și profund absurd. America trece printr-o criză socială fără precedent. Media e toată în mâinile unor idioți sau trișori. Social-media e manipulată de companii ultramiliardare pentru a-ți remodela creierul. Toată lumea e pe un soi de combinație de pileală, iarbă, jocuri video violente și porno violent. Nimeni nu mai are prieteni. Sinuciderile și depresia cresc la un nivel fără precedent. Dar, desigur, ni se spune că toată problema e disponibilitatea de comercializare a unei arme cu alură militară. La fel și cu așa-zisa “supremație albă”. Oricât ar fi evoluat, și e posibil să fi evoluat, de ce nu ar fi mai degrabă un soi de simptom decât o cauză? Uitați-vă la ce se petrece!
Reacționarii 