Menținerea stabilității (Convergența cu China. Partea a IX-a)

de N.S. Lyons

„Partidul, guvernul, armata, societatea civilă, universitarii; la est, vest, sud, nord, și în centru, Partidul conduce totul.“ – Xi Jinping, Secretarul General al Partidului Comunist Chinez

Tehnocrația managerială are o mare problemă: nu prea funcționează cum ar trebui. Construirea Turnului Babel nu poate fi niciodată dusă la bun sfârșit, pentru că nu totul poate fi complet controlat de inteligența omenească. Cu cât sistemul de control se face mai vast și mai cuprinzător, cu atât devine mai complex. Cu cât devine mai complex, cu atât devine mai exponențial de dificil de controlat. Entropia și disfuncționalitatea se strecoară inexorabil în sistem; încercarea de a rezolva o problemă nu face altceva decât să creeze apoi multiple probleme noi și neașteptate; turnul începe să se clatine.

Continuă lectura →

E o capcană! Valul de consecințe al intrării Orientului Mijlociu în „Războiul final”

de Brandon Smith

Puțini oameni sunt familiarizați cu un micuț eveniment din jurul anului 1200 î.Hr., numit ”Colapsul Epocii Bronzului”, petrecut în regiunea cunoscută sub numele de Levant (iar acum drept Orientul Mijlociu). Majoritatea oamenilor au fost învățați că istoria și progresul merg în linie dreaptă și că fiecare generație îmbunătățește cultura și inovațiile generațiilor precedente. Această iluzie este construită în jurul unei viziuni asupra trecutului de tip Smithsonian. În realitate, istoria tinde să meargă într-un cerc sau, mai bine zis, într-o spirală, inovația ducând la ușurarea lucrurilor, ușurarea lucrurilor ducând la lene și corupție, iar corupția ducând la slăbiciune și colaps.

Continuă lectura →

Rothschild admite eșecul ESG, iar globaliștii trec la agenda ”capitalismului incluziv”

de Brandon Smith

În iulie anul trecut, pe măsură ce, în cele din urmă, agitația din jurul pandemiei s-a stins, am publicat un articol despre un proiect abia mediatizat numit ”Consiliul pentru capitalism incluziv” (CIC). Grupul, condus de Lynn Forester de Rothschild, care acum pare a fi imaginea publică a faimoasei dinastii Rothschild, este punctul culminant al deceniilor de diverse agende globaliste combinate pentru a reprezenta dovada supremă a conspirației ”Noii Ordini Mondiale”. Vă amintiți când oamenii obișnuiau să spună că guvernarea globală de către elitiști era o fantezie paranoică? Ei bine, acum planul este o realitate recunoscută în mod deschis.

Continuă lectura →

Suedia și complezența letală a elitelor

de Brendan O’Neill

Nu este rasist să vorbim despre criza integrării; este esențial să vorbim despre ea.

Avem încă voie să discutăm despre Suedia? Acum, că armata suedeză este rugată să-i ajute pe polițiști în confruntarea cu creșterea numărului de crime comise în zonele dominate de bande, avem voie să ne întrebăm dacă nu cumva este ceva putred în statul suedez? Ani de zile, tehnocrațiile complezente din America și Europa ne-au tot spus că-n Suedia este bine. Doar trumpiștii și scandalagiii ar putea spune contrariul. Acum, după anunțul premierului suedez că a cerut armatei să folosească toate mijloacele, de la cunoștințele despre „explozibile” și până la „logistica elicopterelor” pentru a ajuta la combaterea unei epidemii de crime comise de bande înarmate, poate că oamenii se vor trezi din Scandi-naivitatea lor.

Continuă lectura →

Dincolo de Revoluție. Occidentul trebuie să moară

de Paul Kingsnorth

…

Întreaga noastră lume de azi, mi se pare, e construită ca să preîntâmpine poticnitul sau cutreieratul fără țintă. Nimeni nu vrea să se rătăcească. Pentru a nu ne lăsa să ne rătăcim vreodată – acesta este rostul Mașinii. De-aceea o și iubim. De-aceea, bucată cu bucată, zi de zi, cuvânt cu cuvânt, ea ne ucide încetul cu încetul.

Continuă lectura →

Infantilizarea și sfârșitul autoguvernării (Convergența cu China. Partea a VIII-a)

de N.S. Lyons

Opusul managerialismului este autoguvernarea. Autoguvernarea (sau „autogestiunea“ sau „autoconducerea“) are două sensuri. Cel puțin în cazul americanilor, primul care le vine în minte este de regulă cel politic: libertatea pentru „noi, poporul“, de a ne guverna singuri, de a ne lua în mod colectiv propriile decizii, ca o comunitate localizată sau ca o națiune distinctă, în legătură cu ce trebuie să se întâmple înăuntrul acelei comunități sau națiuni, fără a ceda suveranitatea luării deciziilor vreunei autorități aflate la mare depărtare, fie ea străină sau colonială. Autoguvernarea, în acest sens, a fost idealul fondator central al entității numite Statele Unite ale Americii. Nu doar că a grăbit declanșarea Războiului de Independență, pentru preluarea suveranității de la autoritatea britanică, dar a și structurat republica federală a statelor independent guvernate, creată ulterior.

Continuă lectura →

Statul terapeutic și pericolul din interior. (Convergența cu China. Partea a VII-a)

de N.S. Lyons

Germania și Japonia au capitulat în 1945, dar Al Doilea Război Mondial nu s-a terminat. Liberalismul managerial se angajase în primul său război ideologic global, iar odată oprite împușcăturile, bătălia ideologică abia atunci începea. Europa, ba chiar și patria-mamă americană însăși, încă nu fuseseră cu adevărat eliberate. Problema era că fascismul “continua să pândească din umbră” în mintea oamenilor de pretutindeni. Eradicarea lui va impune nimic mai puțin decât transformarea psihologică a unor populații întregi.

Continuă lectura →

Domnul Știință și Omul Nou (Convergența cu China. Partea a VI-a)

de N.S. Lyons

Psihologul, filozoful instrumentalist și, mai întâi de toate, educaționalistul progresist american John Dewey a debarcat în China pe data de 1 mai 1919. Era cu trei zile înainte de izbucnirea Mișcării Patru Mai, un val antitradiționalist care avea să se umfle din protestele studențești de la Beijing și să devină o cruciadă care va transforma radical națiunea. Va da naștere Partidului Comunist Chinez doi ani mai târziu, în 1921. Sloganul mișcării studențești cerea Chinei să-i adopte pe „Domnul Știință“ și „Domnul Democrație“, iar odată cu apariția lui Dewey, se părea că Domnul Știință sosise. Chen Duxiu, cofondator al PCC, a spus că Dewey întruchipa, după părerea lui, întregul spirit al mișcării. Mao Zedong era de părere că teoria lui educațională „merita din plin să fie studiată“.*

Continuă lectura →

Democrație și „democrație“ (Convergența cu China. Partea a V-a)

de N.S. Lyons

Era anul 1887 și Woodrow Wilson credea că America are o problemă: prea multă democrație. Ce i-ar fi trebuit în schimb era „știința administrării“. „Statul democratic încă nu este echipat să poarte acele enorme poveri de administrare pe care trebuințele acestei ere industriale și comerciale le acumulează atât de repede“, scria pe atunci tânărul profesor de științe politice în ceea ce avea să devină cea mai influentă lucrare a lui din domeniul academic: „Studiul administrării“.

Continuă lectura →