Prin fereastra temniței (I)

sf. Nicolae Velimirovici

Generaţia noastră a primit cu uşurătate cuvântul lui Dumnezeu, şi de aceasta a pătimit groaznic, a fost arsă de foc şi bătută de ciocan. Şi, de nu se va pocăi, mai mare foc o va arde şi mai greu ciocan o va bate. Căci nu se cuvine zidirilor a glumi cu Ziditorul, nici copiilor cu Părintele, nici slugilor cu Împăratul lor. Nu este potrivit nici a glumi călătorii cu hangiul, nici oaspeţii cu gazda lor.

Însă, în vremea modernă, oamenii l-au luat pe Dumnezeu în glumă, şi cuvintele lui Hristos drept un joc de copii. Aşa a făcut vechiul Israel, aşa face şi Europa în vremea noastră. Vechiul Israel a lepădat cuvintele lui Dumnezeu şi a primit cuvintele aşa-zişilor înţelepţi ai lor. A disprețuit Israel cuvintele Domnului rostite prin drepţii Părinţi şi slăviţii Proroci ai Vechiului Legământ, a lepădat Vechiul Legământ al lui Dumnezeu, iar înaintea sa a pus Talmudul şi Kabala, o adunătură de poveşti şi izvodiri omeneşti, iar nu de la Dumnezeu.

Europa modernă a luat-o pas cu pas pe urmele vechiului Israel, întocmai pas cu pas. A lepădat şi Vechiul şi Noul Legământ, şi s-a ţinut de poveştile şi izvodirile poeţilor şi filosofilor ei. A lepădat cuvintele cele precum focul şi ciocanul, şi a primit în loc cuvinte ca un fum şi ca o pânză de păianjen. A lepădat adevărul adevărat şi-a primit adevărul părut. lar adevărul părut e o minciună în hainele adevărului, un lup în blană de oaie.

Ultimii povestitori Europeni ai adevărului părut şi-au pierdut minţile şi au murit la casa de nebuni. Însă nici această întâmplare înspăimântătoare nu a putut-o îndemna pe Europa să lepede adevărurile părute şi cuvintele mincinoase ale filosofilor săi. Din această pricină, Domnul Savaoth s-a folosit de cel din urmă mijloc: a îngăduit sabie, foc şi foamete pe pământ, şi a cutremurat întreg universul din făgaşul lui, ca să se ştie cine este Dumnezeu şi cine este omul, ca să fie lămurită măreţia lui Dumnezeu asupra stelelor şi nimicnicia oamenilor în cenuşă.

Europa, în amurgul nebuniei ei, a strigat: „Pace, pace! Voi face pace în lume, cu ajutorul ziarelor, cinematografelor şi conferinţelor. Pace tuturor, şi pretutindeni. Voi face pace fără Dumnezeu şi fără Hristos.” Şi abia ce grăi aceste cuvinte, că a intrat în război. De unde această nestatornicie? Pentru că Dumnezeu a spus: Nu este pace necinstitorilor (Isa. 48:22). Şi dacă vor mai striga încă „Pace, Pace!,” îi va pierde sabia. Căci pacea, ca şi ploaia, ţine de Dumnezeu şi vine de la Dumnezeu. Şi precum oamenii trebuie să se roage lui Dumnezeu pentru ploaie, aşa trebuie s-o facă şi pentru pace.

Nu aşa Europa, nu aşa. Ci ea a urzit răutate în inimă împotriva lui Hristos… şi a cugetat să facă pace în lume cu ajutorul propagandei. De ce nu a adus măcar o ploaie cu ajutorul propagandei? Cu adevărat, Europa s-a îmbogăţit cu ajutorul lui Hristos, iar apoi L-a lepădat pe Hristos. S-a îngrăşat şi s-a îngroşat, iar vederea şi auzul i-au slăbit, şi inima i s-a împietrit. Întocmai ca vechiul Israel, şi totul după reţeta lui Caiafa.

lată mărturia despre Israel dată de Moise, omul lui Dumnezeu: Şi a mâncat lacov şi s-a săturat şi s-a lepădat cel iubit; îngroşatu-sa, îngrăşatu-s-a, lățitu-s-a şi a părăsit pre Dumnezeul cel ce l-au făcut pre el şi S-a depărtat de la Dumnezeu mântuitorul său. (…) Jertfit-a dracilor, şi nu lui Dumnezeu (Deut. 32:15,17). Moise nu ştia de Europa, dar prin aceste cuvinte a făcut o imagine, fără voie, cu mii de ani înaintea lui Hristos, a Europei viitorului. Cum a fost vechiul Israel, aşa e şi noul.

Extras din Sf. Nicolae Velimirovici – „Prin fereastra temniței” – Scrisoarea 52 din lagărul de la Dachau (1944-1945)