Nu este o teorie a conspirației să crezi că elitele verzi nu dau doi bani pe oamenii care muncesc
de Brendan O’Neill
Ducând mema „Toți ăia care nu-mi plac sunt Hitler” pe noi culmi amețitoare, acum ni se spune că este de extremă-dreapta să vrei să-ți conduci mașina. Șoferii și fasciștii, două fețe ale aceleiași monede. Protestatarii împotriva Zonelor cu Trafic Redus și a așa-numitelor „orașe de 15 minute” – politici adoptate în diferite regiuni ale Regatului Unit, care vor limita drastic unde și cât de des o persoană își poate conduce mașina – au fost înjurați ca fiind fanatici de dreapta. Cine, dacă nu o ”cămașă brună” modernă, ar putea fi nemulțumit de măsurile ecologice menite să salveze Mama Pământ de toxinele auto? Un autor a participat la protestul plin de culoare din această lună împotriva politicilor anti-șofat ale Consiliului orașului Oxford și a declarat că acest grup pestriț de iubitori de mașini se află pe „drumul către fascism”. Numai că ei nu vor ajunge niciodată acolo, probabil, având în vedere înclinația elitelor pentru restricții rutiere.
Fanaticii climei devin disperați. Desigur, ei au folosit de mult timp instrumentul demonizării pentru a încerca să-și rușineze și să-și reducă la tăcere criticii. „Negaționiști” este una din insultele preferate. Dacă vei vrea să pui în discuție orice aspect al agendei alarmiste privind clima, inclusiv afirmația absurdă că miliarde de oameni vor muri în curând într-o apocalipsă de foc provocată de om, vei fi etichetat cu acel cuvânt. Asta te evidențiază ca fiind nepotrivit pentru viața publică.
Cu toate acestea, denunțarea isterică a protestatarilor pro-mașini ca fiind maniaci și conspiraționiști care sunt la un pas de a deveni susținători deschiși ai celui de-al Patrulea Reich coboară și mai jos discursul. E un caz clasic de manipulare a minții. Elitele sunt hotărâte să restricționeze utilizarea mașinilor, iar acest lucru va îngreuna viața oamenilor, în special a celor din clasa muncitoare. Să-i etichetezi drept nebuni pe cei care fac această observație corectă pare a fi o specie de război psihologic.
Luați Oxford, de exemplu. Dacă spui că Oxford se transformă într-un „oraș de 15 minute” – adică un oraș hiper-localizat în care să îți iei ceea ce ai nevoie într-o plimbare de 15 minute de la domiciliu, pentru a nu ieși de acolo – vei fi batjocorit drept un papagal care crede toate prostiile. Planurile Oxfordului sunt „atacate de conspiraționiști” care „amestecă în mod fals” lucruri diferite, spune un raport. Slate (o revistă care se ocupă de politică, știri și cultură – n.n.) o numește „teoria conspirației orașului de 15 minute” (de ce-or acoperi publicațiile americane atât de prost problemele britanice?). Cât despre afirmația că Oxford încearcă un fel de „lockdown climatic”, asta e încă o „teorie a conspirației”, spun consilierii orașului. Și au curs „torente de abuzuri verbale” ca urmare a acestei „teorii a conspirației”, spun ei. Pe scurt, toată lumea trebuie să se calmeze și să tacă.
Dar stați un pic. Oxford chiar introduce „filtre de trafic”. Și intenția chiar este, într-adevăr, să „reducă nivelul traficului din Oxford prin vizarea călătoriilor inutile cu mașina”. Șoferii chiar vor fi amendați dacă trec prin filtrele de trafic în anumite momente ale zilei. Iar scopul este într-adevăr de a reorienta social populația orașului spre a nu-și mai folosi mașinile – restricțiile rutiere și pedepsele financiare sunt concepute pentru a „face ca mersul pe jos, cu bicicleta, transportul public și comun să fie prima alegere naturală”, se laudă Consiliul Comitatului Oxfordshire (sublinierea mea).
Adică, este un fel de taxă pe viciu, ca să folosim expresia lui John Stuart Mill, în care vei fi amendat pentru păcatul de a conduce, în speranța că în cele din urmă te vei simți atât de pedepsit din punct de vedere economic încât vei alege să mergi pe jos. Și toate acestea se referă cu adevărat la protejarea climei de emisiile provenite de la masa de șoferi din Oxford. Este vorba despre „a ajuta la combaterea schimbărilor climatice”, spune Oxford despre filtrele sale sinistre de trafic, care vor fi aplicate de „camere de recunoaștere automată a plăcuțelor de înmatriculare”.
În plus, Oxford chiar a început aplicarea ideeii „orașului de 15 minute”, unde infrastructura unui oraș este rearanjată încet, dar sigur, pentru a face din mersul pe jos prima alegere pentru deplasare. Planul local Oxford 2040, care va fi folosit pentru a determina toate aplicațiile viitoare de planificare din oraș, este în întregime „structurat în jurul conceptului de oraș de 15 minute” – în propriile cuvinte ale consiliului! – unde toate serviciile cheie vor fi accesibile cu o plimbare pe jos de 15 minute. Sigur, „filtrele de trafic” și „orașul de 15 minute” sunt, strict vorbind, politici separate, dar ambele au fost adoptate de Oxford, ambele sunt concepute pentru a limita utilizarea mașinii și ambele vor avea un impact asupra libertății de alegere și de mişcare a oamenilor. Este într-adevăr rușinos că cei care atrag atenția asupra acestui lucru sunt eliminați ca fiind niște isterici moderni care s-au îndrăgostit de teorii febrile ale conspirației febrile despre un viitor fără mașină.
În alte părți din Marea Britanie, cartierele sunt transformate într-adevăr în Zone cu Trafic Redus, prin utilizarea de borne sau bariere pentru a împiedica fizic șoferii să conducă pe anumite străzi. Impactul pe care acest lucru îl are asupra meseriașilor, mamelor copiilor mici și persoanelor cu dizabilități este teribil. Dar cui îi pasă de dificultățile cu care se confruntă oamenii care trebuie să șofeze, atâta timp cât clasele de mijloc ecologiste se pot bucura de dejunul lor în aer liber fără să audă atâtea zgomote și claxoane de mașini. Între timp, Zona cu Emisii Ultra Reduse (Ultra Low Emission Zone – ULEZ) impusă de primarul Londrei, Sadiq Khan, percepe într-adevăr șoferilor 12,50 lire sterline pe zi pentru a conduce anumite vehicule în Londra și, în curând, în afara Londrei. A fost bine să vedem că Unite, sindicatul comercianților, descrie extinderea Zonei cu Emisii Ultra Reduse (ULEZ) ca fiind „profund anti-muncitorească”, având în vedere câți oameni din clasa muncitoare au nevoie să conducă pentru a ajunge la muncă și pentru a munci.
Fanaticii climatici vor să vă interzică mașinile. Nu este un mit. Nu este o teorie a conspirației. Sunt transparenți în privința asta. Atât în Marea Britanie, cât și în SUA, eco-gânditorii vorbesc continuu despre utilizarea planificării urbane pentru a restructura social mulțimea. Să refacem orașele americane, astfel încât „mersul pe jos, bicicleta și utilizarea transportului public” să aibă prioritate față de utilizarea mașinii, spune Vox. Totuși, nu vor să numiți asta o politică anti-mașină. Să nu cumva să spuneți că establishmentul tânjește să ne priveze de marea libertate a secolelor XX și XXI, de a ne urca în vehiculul propriu și de a merge oriunde dorim. Veți fi denunțați ca fiind niște săriți de pe fix.
De acord, unii de extremă dreaptă s-au alăturat revoltei împotriva motorfobiei noilor elite. Dar ai crede că clasele de mijloc Guardianiste (cititorii publicației progresiste The Guardian – n.n.) ar putea înțelege că acest lucru este inevitabil într-o societate relativ liberă. La urma urmei, guardianiștii sunt genul de oameni care au mers la acele marșuri oțețite anti-Brexit la care unele bannere își băteau joc de presupusa inferioritate intelectuală a votanților săraci care au votat pentru ieșirea din UE sau la mitinguri anti-Israel unde se strigau tot felul de chestii. Dacă apariția unui extremist de dreapta la un protest pro-șoferi înseamnă că toți cei care sunt pro-șoferi sunt de extremă dreapta, atunci, în aceeași logică, s-ar putea spune că toți ecologiștii sunt anti-oamenii muncii și antisemiți. Cam așa stau lucrurile după modul în care judecă ei, nu?
O voi spune: acesta va fi un lockdown climatic. Este perfect legitim să descriem măsurile restrictive impuse de sus în jos, justificate prin ecologism, asupra libertății oamenilor de a-și conduce mașinile, ca pe un lockdown climatic. Nu, n-o fi opera Forumului Economic Mondial și nu face parte dintr-un complot global de a ne închide în casele noastre. Dar a instala camere de luat vederi pentru a spiona utilizatorii de mașini și a-i amenda pe cei care conduc în anumite părți ale orașului lor, toate acestea cu intenția de a ne presa să mergem pe jos, are un aer de lockdown. Este iliberal, anti-modern și o altă dovadă că elitelor noastre ecologiste le pasă prea puțin de libertatea sau de conturile bancare ale oamenilor care muncesc. A protesta împotriva acestui lucru nu e ceva de „extrema dreaptă” – ci este ceva binevenit.
(Notă: în concepția editorilor siteului Reacționarii, amenjările urbanistice menite a permite accesul la cele necesare pe distanțe scurte, fie și de 15 minute, pentru a facilita și încuraja alternative la mersul cu mașina – plimbarea pe jos sau bicicleta – acolo unde este posibil, nu reprezintă ceva rău în sine, dimpotrivă; protejarea mediului e benefică. Atunci când, însă, nu e vorba doar despre crearea unor alternative la deplasarea cu autoturismul sau de încurajarea utilizării acestor alternative, ci despre descurajarea și apoi restricționarea, sancționarea deplasărilor cu autoturismul, când e vorba despre impunerea unor restricții și interdicții, menite să limiteze libertatea de deplasare, e vorba despre altceva. Nu s-a ajuns în acel punct în orașele vizate în articolul tradus mai sus, dar după recentele experiențe cu politicile de restricții adoptate de autoritățile de pretutindeni, vândute sub cele mai prietenoase pretexte – ”din grija pentru voi” – e bine să rămânem vigilenți.)
Traducere de la https://www.spiked-online.com/2023/02/23/its-true-the-climate-fanatics-are-coming-for-your-car/
Reacționarii 