de Brendan O’Neill
În întreaga lume occidentală, oamenii se ridică împotriva conducătorilor lor necinstiți.
Așadar acum știm: nimeni nu este imun la valul populist. Nici măcar Suedia. Nici măcar statul social favorit al liberalilor europeni. Considerată cândva țara fericită a Europei, o oază de calm tehnocrat pe un continent adesea imprevizibil, acum până și Suedia a fost zguduită de populism. La alegerile de săptămâna trecută, Democrații din Suedia, un partid naționalist de dreapta, a devenit al doilea partid ca mărime din parlament. Și acest lucru a zguduit nu numai clasa politică din Stockholm, ci și elitele liberale din întreaga lume. Este o „schimbare dramatică”, spune New York Times. „Uimitor”, spune Deutsche Welle. Un „cutremur”, insistă observatorii de stânga. Sună precum trupele unei armate bătute care se uită cum ultimul lor petic de teritoriu este cucerit de inamic.
Sentimentul că Suedia ”a căzut” – și căderea ei reprezintă o lovitură pentru oamenii care gândesc ”corect” de pretutindeni – este palpabil. Cu toții am privit Suedia drept „piatra de temelie a liberalismului nordic”, spun doi scriitori pentru NY Times . Și asta face ca „mutarea sa către dreapta populistă” să pară deosebit de „șocantă”. E una ca excentrica Marea Britanie să cedeze în fața problemei populiste, cu votul nostru pentru Brexit, ori ca nebunii din Statele Unite să pună temporar miza pe Trump. Dar Suedia? În acel paradis social-democrat, în care editorialiştii de la Guardian visează să se retragă? Mulți se vor întreba „Cum s-a întâmplat asta?”, se întreabă surprins Deutsche Welle. Cum naiba, în acest „bastion al toleranței” nord-european, un „partid naționalist” a ajuns să urce în sondaje?
Alarma în care au intrat elitele este izbitoare. Și este grăitoare. În cele din urmă, par să constate că valorile lor culturale și politice nu sunt în siguranță nicăieri. Nici măcar în Suedia. Rezultatele alegerilor au fost într-adevăr remarcabile. Democrații Suedezi, un partid remarcabil pentru pozițiile sale anti-imigrație și anti-islam, au ajuns pe locul doi. Au câștigat 20,5% din voturi. Nu e rău pentru un partid care a debutat în Riksdag – parlamentul suedez – abia în 2010, când a câștigat șase la sută din voturi. Aceasta a crescut la 13% la alegerile din 2014 și la 18% la alegerile din 2018. Acum, în ceea ce privește locurile în parlament, Democrații Suedezi sunt pe locul doi după social-democrați, partidul care a guvernat Suedia în cea mai mare parte a secolului trecut. Imaginați-vă că Liga Engleză de Apărare (o mișcare politică socotită islamofobă și extremistă – n. n.) suflând în ceafa unui guvern laburist din Marea Britanie.
Democrații din Suedia fac parte dintr-un bloc de dreapta care a câștigat alegerile, chiar dacă la o diferență foarte mică. Premierul social-democrat, Magdalena Andersson, și-a recunoscut înfrângerea și a demisionat. Ulf Kristersson de la Partidul Moderat de centru-dreapta (care a câștigat 19,1% din voturi) este acum prim-ministrul în așteptare și trebuie să formeze guvernul. Rămâne de văzut dacă acel guvern îi va include pe Democrații din Suedia ori dacă aceștia doar se vor agita pe banchetele din spate. De ani de zile a existat un pact în sistemul suedez de a nu se asocia nimeni niciodată cu democrații din Suedia. Atât de semnificativ este rezultatul alegerilor. De aceea se simte ca un „cutremur”. Pentru că un partid care a fost tratat ca inacceptabil politic, ca atât de ticălos încât un cordon sanitar să trebuiască să fie pus în jurul lui, a ajuns acum al doilea ca mărime din parlament, cu un remarcabil număr de 73 de locuri. Nu e de mirare că elitele manageriale de pretutindeni, de la New York la Berlin la Stockholm, se zguduie.
Democrații din Suedia au într-adevăr origini tulburătoare. Ei își au rădăcinile în mișcările neonaziste din anii 1980, regăsite sub sloganul Keep Sweden Swedish (Păstrați Suedia suedeză n. n.). Dar s-au schimbat foarte mult. Sub conducerea lui Jimmie Akesson, în vârstă de doar 26 de ani când a preluat partidul în 2005, democrații suedezi s-au îndepărtat de „rădăcinile lor de extremă dreaptă” și au luat o „direcție mai populistă”. Și au făcut incursiuni uriașe în anumite secțiuni ale electoratului. Nu și în clasele de mijloc din Stockholm, desigur – în mod surprinzător, au avut un rezultat slab în capitală – ci mai degrabă printre ceea ce un jurnalist se referă mai degrabă ca „oameni subeducați” care consideră că „social-democrații nu le mai reprezintă interesele”. Clasa și educația sunt predictori puternici ai cine este probabil să voteze pentru Democrații din Suedia. După cum subliniază un om de științe sociale suedez, „Alegătorii cu diplome universitare sunt cei mai puțin reprezentați printre alegătorii [Democraților din Suedia]”. Un sondaj din 2022 a constatat că simpatia față de Democrații din Suedia era mult mai mare în rândul lucrătorilor cu gulere albastre decât în rândul lucrătorilor cu gulere albe. Deci, 24,5% dintre lucrătorii necalificați și-au exprimat preferința pentru partid, comparativ cu doar 8,3% dintre lucrătorii de nivel înalt.
Acest lucru se face ecoul momentului populist din alte părți ale Europei și, de asemenea, din SUA, unde educația este foarte adesea o linie de demarcație cheie în comportamentul electoral. Oamenii care nu au intrat niciodată pe ușa unei universități – și care, prin urmare, nu au fost atât de expuși la valorile progresiste și eticheta noilor elite – par mult mai dornici să întoarcă spatele sistemului instituțional din ce în ce mai woke, pentru a paria pe niște ”parveniți” populiști. Nu este surprinzător faptul că mulți suedezi au ajuns în final să facă asta. Nu pentru că sunt rasiști. Nu sunt atrași de Democrații din Suedia pentru că au fost neo-naziști în trecut. Mai degrabă, ei se revoltă împotriva elitelor lor evazive. Împotriva unui sistem care pare să nege deliberat problemele cu care se confruntă societatea și care te va numi bigot odios dacă îndrăznești să ridici aceste probleme.
Viața politică a Suediei a fost definită de evazivitate în ultimii ani. Partidele din establishment, în special social-democrații, au refuzat categoric să fie sincere cu privire la tulburările sociale care afectează societatea suedeză. Criminalitatea și violența au crescut. Acum există atât de multe atacuri cu grenade în Suedia, încât este singura țară, în afară de Mexic, în care poliția face statistica unor astfel de atacuri. Exploziile sunt în general în creștere. După cum a prezentat un raport BBC din 2019: „Cele 100 de explozii din Suedia din acest an: ce se întâmplă?” Numai în 2020 au avut loc peste 200 de explozii și 360 de împușcături. Suedia este singura țară din Europa în care numărul de crime cu arme de foc a crescut din anul 2000. Apoi sunt revoltele religioase. La începutul acestui an au avut loc revolte islamiste în toată Suedia. În diferite orașe, gloate musulmane au incendiat mașini și au aruncat cu pietre în polițiști în urma arderii Coranului de către un provocator de dreapta. Șeful poliției naționale din Suedia a spus că „nu a văzut niciodată asemenea revolte violente”.
Faptul că mare parte din această creștere a criminalității și revoltelor a urmat aportului uriaș de solicitanți de azil din Suedia în 2015 a făcut ca acest subiect să devină unul deopotrivă captivant și delicat. Politicienii și comentatorii suedezi, dornici să atenueze ceea ce ei consideră a fi tendințele rasiste ale maselor suedeze, au avut tendința de a minimiza instabilitatea socială. Observatorii din afară au procedat la fel. Vă amintiți rumoarea iscată când Trump a spus că Suedia se confruntă cu niște mari probleme sociale și culturale? ”Sunteți ridicol”, i-au spus clasele trăncănitoare din Occident – Suedia e bine. Dar nu era bine. Iar problemele ei au fost cel puțin parțial o consecință a unei crize de integrare, a eșecului Suediei de a asimila zecile de mii de migranți, în mare parte din Orientul Mijlociu, pe care i-a acceptat în 2015. Luați în considerare acest lucru: patru reputați oameni de științe sociale din Suedia au examinat tendințele violurilor din ultimele două decenii. Ei au descoperit că dintre cei condamnați pentru viol, 40,8% erau născuți în Suedia cu părinți suedezi, iar 47,7% erau născuți în afara Suediei. Majoritatea acestora erau din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord. E o temă de discuție, nu?
Aparent, nu. De prea multe ori, dezbaterea a fost oprită, demonizată. Rezultatul final a fost pe cât de previzibil, pe atât de îngrozitor: instabilitatea socială s-a intensificat pe măsură ce elitele se uitau în altă parte. În cele din urmă, lucrurile s-au înrăutățit atât de rău încât premierul, Magdalena Andersson, a spus că Suedia trebuie să vorbească despre asta. ”Nu mai putem ignora faptul”, a spus ea la începutul acestui an, că avem „societăți paralele în Suedia” , că „integrarea a fost prea slabă totodată, când am avut [cantități mari] de imigrație”. Dar era deja prea puțin, prea târziu. Mulți alegători întorseseră deja spatele partidului social-democrat al doamnei Andersson și s-au îndreptat către Democrații Suedezi, pentru simplul motiv că își doreau pe cineva – pe oricine – să vorbească despre transformarea Suediei dintr-o societate relativ stabilă, orientată spre bunăstare, într-o națiune afectată de violența bandelor și de plângerile identitare. Evazivitatea elitei, opoziția ei strictă împotriva comentariilor deschise și sincere au fost cele care i-au încurajat pe mulți să se uite la Democrații Suedezi.
Evazivitatea este obiceiul prost al tehnocrației secolului XXI. Sistemul caută mereu în altă parte decât cea în care trebuie. De ani de zile evită adevărul despre orice, de la tensiunile culturale fierbinți la impactul probabil al deprioritizării producției de energie și îmbrățișarea politicilor ecologice nebunești. Numai când aceste nebunii colosale ajung la capăt – cum e cazul revoltelor islamiste din Suedia sau criza energetică care mătură acum Europa – ei spun: „Ah, există o problemă. Să vorbim despre asta?”
Populismul este o încercare a oamenilor obișnuiți de a forța discutarea problemelor reale și revenirea realității înseși pe agenda politică. Asta au făcut alegătorii Suediei – au spus clasei lor conducătoare că strategia sa de evitare nu va mai fi tolerată, iar acum a venit vremea pentru ceva adevăr.
Traducere după https://www.spiked-online.com/2022/09/18/sweden-and-the-revolt-against-the-evasive-elites/
Reacționarii 