Programatorii, obiectivitatea totală și visul ordinii perfecte
de N.S. Lyons
(pentru prima parte, click aici)
Sauron, marele personaj negativ din Stăpânul inelelor al lui Tolkien, le poate părea destul de simplist cititorilor nu destul de tocilari neinițiați, sau, cel puțin, acelora care nu se uită decât la filme: este mare și este rău, pare să-i placă culoarea neagră și ține cu tot dinadinsul să facă cuceriri și tot felul de chestii nasoale, din motive neclare. Dar, de fapt, motivele lui Sauron au fost profund gândite de Tolkien (la fel ca fiecare aspect al cosmologiei sale) și sunt semnificativ mai complexe decât s-ar putea presupune la prima vedere.
La început, Sauron a fost unul dintre Maiari (îngeri) și un slujitor al lui Aulë, Valarul meșteșugului (un semizeu sau un arhanghel, asemănător zeului grec Hefaistos). Sauron făcea și el parte dintre meșteri, având ca specialitate cunoștințele și tehnica, grație cărora s-a bucurat de o mare onoare și apreciere. Dar, mai presus de toate, Tolkien a consemnat în notițele sale că „îi plăceau nespus ordinea și coordonarea, și detesta orice confuzie și fricțiune ce duce la risipă‟.
Acesta a fost lucrul care l-a atras spre marele Dușman al cerului, arhanghelul căzut Melkor (sau Morgoth), ale cărui „voință și putere… de a-și realiza planurile rapid și cu măiestrie‟ s-au dovedit irezistibile pentru Sauron. Ceea ce a dus la căderea lui și la intrarea în slujba lui Melkor, drept cel mai important aghiotant, ajutându-și stăpânul cu toate „înșelăciunile vicleniei sale‟.
Dar chiar și după ce stăpânul său a fost învins (capturat de Valar și „zvârlit în gol‟, dincolo de lume), lăsându-l pe Sauron să se descurce cum o ști, motivele sale pentru cucerire și dominație erau, din punctul lui de vedere, pe deplin raționale. Într-adevăr, el continua să-și dorească ordine mai presus de toate. „Dorința lui inițială de ordine a avut în vedere cu adevărat starea bună (în special bunăstarea fizică) a supușilor săi‟, iar toată „ordonarea, planificarea și organizarea aveau [ca scop] binele tuturor‟. Astfel, „El a urmat calea tuturor tiranilor: începând bine, cel puțin în privința faptului că, deși dorea să ordoneze toate lucrurile după propria înțelepciune, a luat în considerare la început bunăstarea (economică) a altor locuitori ai Pământului.‟ În mod inevitabil, însă, cu timpul „planurile sale, ideea venită din propria-i minte izolată, au devenit singurul obiect al voinței sale și un scop în sine – Scopul‟.
În cartea sa Psihologia totalitarismului, psihologul clinician belgian Mattias Desmet explică în detaliu modul în care anxietatea generalizată, adesea produsă în parte de gândirea excesiv de mecanicistă, poate duce la o nevoie psihologică (narcisistă) de a exercita tot mai mult control asupra lumii exterioare – și, în cele din urmă, la nevoia delirantă de a controla întreaga realitate însăși. Când un individ sau a o societate „evadează în falsa securitate [a acestei iluzii], este o consecință logică a incapacității psihologice de a face față incertitudinii și riscului‟.
Pentru Sauron, „confuzia‟ și „fricțiunea‟ pe care nu le putea tolera erau produsul lipsei de previzibilitate a liberului arbitru pe care îl aveau alte ființe vii, și, prin urmare, toate „creaturile pământului, în mintea și în voința lor, el își dorea să le domine‟. Acest lucru l-a determinat să-și creeze propriile dispozitive tehnologice de control total: inelele puterii și „Inelul care să le conducă pe toate‟. Nevoia lui monomaniacă de ordine – „dilatată până la nebunie” în izolarea ei – îi retezase orice legătură cu umanitatea și cu Tao (adică ”Legea Morală Universală”, ”Calea”, ”Legea naturală” – vezi prima parte a articolului – n.n.).
Sauron nu este, firește, singurul tentat de visul faustian al ordinii și al controlului perfect, inclusiv în lumea noastră. Lewis a avut un nume pentru acești potențiali Sauroni: „The Conditioners‟ – „Programatorii‟.
Pentru Lewis, Programatorii sunt produsul inevitabil al ideologiei „obiectivității pure” promovate de cei asemenea autorilor Cărții Verzi (pentru ce este Cartea Verde, a se vedea prima parte a articolului): credința – absentă fiind existența adevăratei valori obiective a Tao – că orice sentimente morale sau mustrări de conștiință sunt doar experiențe subiective și ceea ce s-ar numi astăzi „constructe sociale‟, în timp ce lumea reală este pur materială și, prin urmare, pur mecanicistă. A fi „pur obiectiv‟ înseamnă, din această perspectivă, să te concentrezi doar pe planul material și să respingi restul ca inexistent.
„Pentru înțelepții din vechime, problema cardinală era cum să facă sufletul să se conformeze realității, iar soluția a fost cunoașterea, stăpânirea de sine și virtutea‟, scrie Lewis. „Problema pe care o împărtășesc magia și științele aplicate este cum să facă realitatea să se supună dorințelor omului; soluția este o tehnică; și ambele (magia și științele aplicate – n.n.), în practicarea acestei tehnici, sunt gata să fac lucruri considerate până atunci respingătoare și lipsite de pietate…”
Dar pentru că în această viziune „obiectivă‟ nu există absolut nimic care să despartă omul de materialul lumii naturale – nimic din ceea ce omul este în permanență –, omul însuși devine material disponibil pentru a fi manipulat și remodelat după bunul plac, exact la fel cum lumea naturală poate fi manipulată și remodelată. Și, cu toate că „stă în puterea Omului să se trateze pe sine ca pe un simplu «obiect natural» și să-și trateze propria judecată de valoare ca pe o materie primă pe care manipularea științifică o poate modifica după bunul plac‟, Lewis avertizează că, într-adevăr, „dacă omul alege să se trateze pe sine ca pe o materie primă, chiar asta va ajunge să fie…‟
Într-o astfel de lume, în care tehnicile de control tehnologic trebuie să fie aplicate omului la fel cum sunt aplicate copacului sau fierului, nu „Omenirea‟ în ansamblu va câștiga o asemenea putere. Mai degrabă, în mod inevitabil, „puterea Omului de a se face pe sine ce vrea‟ înseamnă, de fapt, „puterea unor oameni de a-i face pe alți oameni ce vor ei (cei dintâi)‟.
Iar dacă „Ceea ce numim puterea Omului asupra Naturii se dovedește a fi o putere exercitată de unii oameni asupra altora, cu Natura ca instrument”, atunci, în cele din urmă:
Cucerirea Naturii de către Om, dacă se îndeplinesc visele unor planificatori științifici, înseamnă stăpânirea câtorva sute de oameni asupra a miliarde și miliarde de alți oameni. Nu există, nici nu poate să existe o simplă sporire a puterii Omului. Fiecare nouă putere câștigată de către om este totodată o putere asupra omului.
Modul în care s-ar putea comporta aceste „câteva sute de oameni‟ este subiectul din mijlocul romanului – extrem de subevaluat – al lui Lewis, That Hideous Strength („Acea putere hidoasă‟), care se învârte în jurul Institutului Național de Experimente Coordonate (N.I.C.E – „frumos, bun‟), în esență un imens ONG format din oameni de știință, sociologi și alți „experți planificatori‟ asortați, care a reușit să-și asigure o libertatea aproape totală de acțiune în Marea Britanie, susținând că progresul și bunăstarea națională și umană necesită să i se acorde autorizarea completă de a efectua cercetări și experimente științifice „eficiente‟ în materie de inginerie socială și guvernare tehnocrată.
Romanul îl urmărește pe protagonistul poveștii, Mark, care este atras din ce în ce mai adânc în N.I.C.E., după ce organizația ajunge să preia micul său oraș universitar englez și să construiască deasupra lui un sediu modernist gigantic. (În același timp, soția lui Mark, Jane, are înțelepciunea să pornească pe o cale în direcția opusă.) Mark este recrutat de N.I.C.E. în parte pentru că, în calitate de sociolog, el – spre deosebire de restul colegilor săi universitari progresiști care au militat pentru a aduce instituția științifică în oraș – este capabil să înceapă rapid să înțeleagă implicațiile reale ale N.I.C.E. Întrebat care crede că este scopul organizației, el răspunde că lucrul cel mai important nu sunt bursele mari de cercetare sau echipamentele noi și ultramoderne, ci faptul că „ar avea propriul personal juridic și propria poliție … Chestia cu adevărat importantă este că, de data aceasta, vom aplica știința problemelor sociale și vom folosi în acest scop de întreaga forță a statului.‟
Cel care l-a recrutat pe Mark, un anume Lord Feverstone, explică entuziasmat că exact așa stau lucrurile.
„Este întrebarea principală în acest moment: de ce parte te afli – a obscurantismului sau a Ordinii. Chiar se pare că, acum, am avea puterea să ne ancorăm puternic ca specie, pentru o perioadă uluitoare de timp, și să ne luăm propriul destin în mâini. DACĂ Științei i se da cu adevărat mână liberă, acum poate prelua rasa umană ca s-o re-programeze: să facă din om un animal cu adevărat eficient.‟
Și asta înseamnă că, așa cum îi subliniază el lui Mark într-un dialog deosebit de grăitor:
— Omul trebuie să preia conducerea asupra Omului. Asta înseamnă, ține minte, că unii oameni trebuie să se ocupe de restul – ceea ce este încă un motiv pentru a valorifica situația cât mai curând posibil. Tu și cu mine vrem să fim cei care preiau conducerea, nu cei care sunt preluați. Cam așa.
— Și la ce anume te gândești?
— Lucruri destul de simple și evidente, la început… sterilizarea celor inapți, lichidarea raselor înapoiate (n-avem nevoie de lest care să ne îngreuneze), reproducere selectivă. Apoi educație reală, inclusiv educație prenatală. Când zic educație reală mă refer la educația fără absurdități de genul „îți convine, bine, nu-ți convine, iară bine‟. O educație adevărată face din pacient, fără greș, ceea ce își dorește, indiferent cât ar încerca el sau părinții lui să se opună. Desigur, va trebui să fie în principal un demers psihologic la început. Dar în final vom trece la programarea biochimică și la manipularea directă a creierului…
— Dar asta e formidabil, Feverstone!
— Este în sfârșit chestia autentică. Un nou tip de om, și oamenii ca tine trebuie să înceapă să-l facă.
Acest pasaj sugerează cea mai mare temere a lui Lewis. Până acum, natura umană s-a dovedit imună la schimbare, cu toate tentativele înverșunate de a o supune unei noi „educații‟, făcând astfel imposibilă programarea completă (ducând astfel, în cele din urmă, la dărâmarea tuturor sistemelor totalitare încercate). Dar, așa cum scrie Lewis în Desființarea omului, în viitor, cu suficientă forță și viclenie, controlul tehnologic ar putea cuceri chiar și această ultimă redută a umanității:
Până acum, teoreticienii educației izbuteau să realizeze prea puțin din planurile lor … Însă făuritorii de oameni din noua eră vor fi înarmați cu puterile unui stat omnicompetent și cu o tehnică științifică irezistibilă: în cele din urmă, vom avea o rasă de programatori care pot într-adevăr sculpta întreaga posteritate în forma pe care o doresc.
Dacă Programatorii pot reuși în acest sens, nu există nicio îndoială că, atunci, ar căuta să „optimizeze‟ nu numai natura fizică a omului, ci și valorile sale – să creeze un simulacru de „valori mai bune‟, valori artificiale pentru noul om, dincolo de Tao. Moment în care, de ce n-ar încerca să facă acest lucru?
Valorile sunt acum simple fenomene ale naturii. Judecățile de valoare vor fi produse în elev în cadrul programării. Orice fel de Tao ar fi să existe de aici înainte, el va fi produsul, și nu motivul educației. Programatorii s-au distanțat de toate acestea. Au mai cucerit o parte din Natură. Resorturile supreme ale acțiunii umane nu mai sunt un dat pentru ei. Au cedat și ele – ca și electricitatea: rostul Programatorilor este să controleze aceste resorturi, nu să li se supună. Știu cum să fabrice conștiință și hotărăsc ce fel de conștiință vor fabrica. În ceea ce-i privește, ei sunt undeva în afară, deasupra. Iată ultima etapă din lupta Omului cu Natura…
Dar rămâne încă o mare întrebare: din unde vor proveni aceste noi valori? Programatorii se vor fi eliberat de limitele pe care le impune Tao; dar, neconstrânși și nelegați de nicio stea polară cu valoare fixă, care va fi atunci scopul lor? Ce îi va motiva? Vor ști măcar? „Natura umană va fi ultima parte din Natură care să capituleze în fața Omului‟, a prezis Lewis. „Bătălia va fi atunci câștigată. … Dar cine anume o va fi câștigat?‟
Va urma. Pentru a citi prima parte, click aici
Traducere după https://theupheaval.substack.com/p/a-prophecy-of-evil-tolkien-lewis
Reacționarii 