Etichetă: progresism

Pesimismul progresist

Când progresiștii își pierd credința în progres

de Patrick Deneen


Un text recent, destul de pufos (pe care nu-l recomand, vezi nota in final), care condamnă „pesimismul” unor conservatori, oferă o oportunitate de a explora ceea ce ar putea fi un subiect mult mai interesant: pesimismul din rândul progresiștilor. Sunt niște gânduri care au început să-mi vină treptat, după niște conversații cu diverși oameni de stânga pe care le-am avut înainte, în timpul și după un eveniment recent, interesant, la care am participat la Amsterdam.

Continuă lectura „Pesimismul progresist” →

Opțiunea Benedict pentru disciplinele umaniste

Rod Dreher

Universitatea California din Santa Barbara vrea să angajeze un profesor de alchimie woke (vezi aici):

(Migrații queer

Departamentul de Studii Feministe al Universității California din Santa Barbara invită candidaturi pentru un post cu posibilitate de titularizare, la nivelul de asistent universitar în domeniul migrațiilor queer. Cercetarea se poate axa pe geografiile trans/queer, imigrație și migrație, diferențiere rasială, decolonizare și fluxuri umane, ideatice și materiale peste granițe. De un interes deosebit pentru noi sunt abordările metodologice inovatoare în materie de cetățenie de gen și sexuală, discursurile apartenenței și drepturilor omului, în contextul violenței de stat și al violenței sociale împotriva comunităților LGBTQ, în cadre istorice sau contemporane, naționale și transnaționale. Postul face parte dintr-o inițiativă de angajare colectivă în domeniul migrației/imigrației, la nivelul întregului campus, în ideea unei colaborări permanente între cadrele universitare angajate.)

Vă puteți imagina cum ar fi să vă pierdeți timpul, banii și energia mentală, studiind asemenea gunoaie? Cum spunea un urmăritor de-al meu de pe Twitter:

Continuă lectura „Opțiunea Benedict pentru disciplinele umaniste” →

Ce vedem azi e un război neo-maoist împotriva trecutului

Brendan O’Neill

Elitele progresiste au lansat o Revoluție Culturală. Ele trebuie oprite.

Marea Britanie trăiește covulsiile unei revoluții culturale. Statuile sunt demolate, trecutul este șters, oamenii – desființați. Privind cu ochi bovini către viitorul luminos, Gărzile Progresiste, continuatorii intoleranței maoiste, întocmesc liste cu monumente de demolat și persoane de umilit. Sunt necruțători. Nimic din ce-a fost nu va mai fi, dacă vine contra noii gândiri. Totul trebuie distrus. Continuă lectura „Ce vedem azi e un război neo-maoist împotriva trecutului” →

Cum a prezis o carte din anii 1990 ce se va întâmpla în 2020

de Ed West

Publicată acum 25 de ani, cartea „Revolta elitelor” (The Revolt of the Elites) a lui Christopher Lasch a arătat în detaliu cum îi va radicaliza capitalismul pe cei bogați. „O clasă definită prin lipsa rădăcinilor și cosmopolitism, printr-un simț anemic al obligației și rezerve tot mai subțiri de patriotism”. Continuă lectura „Cum a prezis o carte din anii 1990 ce se va întâmpla în 2020” →

LITURGHIA PROGRESISMULUI

de Adrian Vermeule

În cartea sa „Vechiul Regim și Revoluția”, Alexis de Tocqueville descria Revoluția Franceză ca pe o mișcare religioasă:

Idealul pe care și l-a propus Revoluția Franceză nu era doar o schimbare în sistemul social francez, ci nici mai mult, nici mai puțin decât o regenerare a întregii specii umane, creând o atmosferă de fervoare misionară și, de fapt, căpătând toate aspectele unei renașteri religioase – spre marea consternare a observatorilor contemporani. Ar fi poate mai nimerit să spunem că a evoluat într-un soi de religie. Continuă lectura „LITURGHIA PROGRESISMULUI” →

Nu vă puteți imagina ce e mai rău!

Rod Dreher

Am avut un schimb de e-mailuri cu cineva – o sursă pentru cartea la care lucrez – care mi-a devenit prieten. Este un om de știință care s-a născut și a crescut într-o țară din blocul sovietic și a imigrat în SUA pe când avea douăzeci de ani. Mi-a scris să-mi spună că el crede că sunt prea optimist atunci când susțin că nu anticipez o persecuție severă a creștinilor și a celorlalți dizidenți.  Voi cita următoarele extrase din cuvintele sale aici, cu permisiunea lui: Continuă lectura „Nu vă puteți imagina ce e mai rău!” →

Lupta de clasă ca război cultural

Rod Dreher

Michael Lind are o carte nouă, The New Class War („Noua luptă de clasă”), despre care aud o mulțime de lucruri bune. Iată câteva extrase din recenzia lui J.D. Vance:

Este o dezvoltare a unui articol pe care l-a publicat în American Affairs, în care arată că democrațiile occidentale trec printr-o frământare însemantă, din cauză că elitele vestice s-au răzvrătit împotriva claselor muncitoare și mijlocii din propriile țări. Aceste elite au investit în arbitrajul globalizat al forței de muncă din China și din alte țări, în loc să dezvolte și să consolideze propria productivitate națională. În cadrul acestui proces, ele au creat o piață a muncii unde celor din clasa muncitoare le-a fost mai greu să găsească genul de slujbe care le-ar permite să aibă modul de trai pe care și-l doresc. Și au creat o sferă socială în care instituțiile – îndeosebi sindicate și biserici – pe care se bizuie clasa muncitoare au fost decimate. Cele două realități menționate au legătură între ele, bineînțeles: declinul sindicatelor este, în parte, o poveste a globalizării care decimează sectorul american al producției.

În unele privințe, este o poveste pe care mulți au auzit-o deja și înainte, dar Lind o cercetează și din alte unghiuri.

Continuă lectura „Lupta de clasă ca război cultural” →

Intelighenţia și Revoluția

de Richard Pipes

De ce acest cuvînt cu rezonanţă străină, „intelighenţie“, atîta timp cît există termenul de „intelectualitate“? Fiindcă avem nevoie de termeni diferiţi pentru a desemna realităţi diferite – în cazul de faţă, pentru a deosebi pe contemplatorii pasivi ai vieţii, de oamenii de acţiune hotărîţi să o schimbe. Această din urmă atitudine a fost exprimată succint de Marx, în formula: „Filozofii nu au făcut decît să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă de a o schimba.“ Continuă lectura „Intelighenţia și Revoluția” →

Democrația liberală, revoluția și nașterea consensului dominant

de Ryszard Legutko

Din momentul transformării democraţiei în actuala democraţie liberală, spectrul acceptabilităţii politice s-a restrâns. Democraţia liberală și-a creat propria ortodoxie, ceea ce a făcut ca ea să devină într-o măsură mai mică un forum de articulare a opțiunilor şi de punere în acord a acţiunilor, cât, mult mai mult, un mecanism de selecţie politică a oamenilor, organizaţiilor şi ideilor aflate în consonanţă cu această ortodoxie. Continuă lectura „Democrația liberală, revoluția și nașterea consensului dominant” →