Modernitate, obscen, disoluție

Richard M. Weaver

Epoca noastră oferă nenumărate exemple ale ravagiilor imediatului, dintre care cea mai clară imagine este neputinţa minţii omului modern de a recunoaşte obscenul. Această neputinţă nu e legată de decăderea puritanismului. Cuvântul e folosit aici în sensul său original, pentru a descrie ceea ce trebuie jucat în afara scenei – ob-scene – deoarece este nepotrivit pentru a fi expus publicului. Asemenea acţiuni, trebuie să subliniem, ar putea să nu aibă nicio legătură cu funcţiile animalice brute; ele includ și intensa suferință și umilire, pe care grecii, animați de înțelepciunea bunului simţ și de omenie, le interziceau în teatrul lor. Elisabetanii, pe de altă parte, cu aluziile lor robuste la condiţia animalică a existenței omului, nu erau totuşi obsceni. Totul depinde de modul în care e atins acest subiect. Continuă lectura „Modernitate, obscen, disoluție” →

TRAGEDIA TRANSCOPILULUI

Jonathon Van Maren

Bătălia pentru legalizarea căsătoriei între persoane de același sex, în America, a fost un război cultural dus de-a lungul a zeci de ani. Revoluția transgender a fost un război-fulger, de pe o zi pe alta. Partidul Democrat, mass-media, industria divertismentului și mare parte din lumea universitară și-au unit forțele în spatele agendei de interese transgender, iar acest lucru a adus schimbări profunde în concepția despre copilărie. Erau odată fetițe și băieței. Acum, așa cum scoate în evidență regizoarea Sharon Liese într-un nou documentar al canalului HBO Max, există și „transcopii”. Continuă lectura „TRAGEDIA TRANSCOPILULUI” →

NOI RÂDEM, EI NE CONDUC

Sohrab Ahmari

Imaginația glumeață a unui jurnalist n-ar putea să depășească nici să vrea, absurditatea rugăciunii cu care Emanuel Cleaver a deschis lucrările sesiunii cu numărul 117 a Congresului american, duminica trecută. Cleaver, pastor metodist și membru al Camerei Reprezentanților, și-a încheiat rugăciunea pentru pace în țară cu cuvintele „în numele Dumnezeului monoteist, al lui Brahma și al «Dumnezeului» cunoscut sub multe nume, în multe credințe diferite. Amen și  awoman”. Neîndoios că parlamentarii prezenți s-au dus după aceea să lucreze pe unele awomendments la propuneri de legi importante. („Men”=„bărbați” în engleză; „woman”=„femeie”. Cuvântul „men” se pronunță foarte asemănător cu „man”=„bărbat”. „Amendments” înseamnă, firește, „amendamente”.) Continuă lectura „NOI RÂDEM, EI NE CONDUC” →

Stânga modernă nu e marxistă, e mai rea decât atât

Paul Gottfried

Este stânga de azi marxistă? Într-un comentariu provocator (aici), Bill Lind analizează această întrebare genealogică, și, dacă nu mă înșel, stânga și mare parte din mass-media care i se opune ar fi de acord cu concluziile lui. Dat fiind că mișcarea Antifa se descrie singură ca fiind marxistă, atunci când nu spune despre sine că este anarhistă, și dat fiind că personaje de frunte ale Partidului Democrat ca Bernie Sanders și Alexandria Ocasio-Cortez cu siguranță nu s-au ferit de eticheta marxistă, ar părea, astăzi, că stânga actuală este autentic marxistă. Continuă lectura „Stânga modernă nu e marxistă, e mai rea decât atât” →

Ideea și practica Revoluției

p. Serafim Rose

(…) După ce am analizat ideile care s-au succedat unele altora începând din Evul Mediu și până în Epoca Modernă, ajungem astfel la vremurile de astăzi, adică la istoria ultimilor 200 de ani. Înainte de Revoluția Franceză totul avea un alt duh, iar ceea ce vine apoi manifestă un spirit nou. Perioada de dinainte de 1789 a fost numită „Vechiul Regim”, iar ceea ce a urmat după este „Epoca Revoluțiilor”, aceeași astăzi ca și la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției” →

Așa a fost comunismul, nătângilor!

Rod Dreher

Zilele trecute a fost aniversarea a o sută de ani de la Revoluția Bolșevică, una dintre cele mai teribile calamități din istorie. Începutul sfârșitului pentru comunismul sovietic s-ar putea spune că s-a conturat prin înființarea sindicatului Solidaritatea din Polonia, ori poate prin accederea la putere a lui Mihail Gorbaciov în 1985. Indiferent cum ar fi, categoric a sosit odată cu căderea Zidului Berlinului, în 1989. Continuă lectura „Așa a fost comunismul, nătângilor!” →

Inchiziția floridiană

Samantha Harris

Sunt o avocată și îl reprezint pe un profesor de Universitatea Central Florida (UCF), pe care universitatea îl supune unei proceduri care nu poate fi numită decât inchizitorială, după ce acesta și-a exprimat pe Twitter niște opinii care au provocat sumedenie de apeluri la concedierea lui. UCF este o instituție publică – un instrument al statului – care acum își folosește la maximum puterea împotriva unui om care a îndrăznit să pună sub semnul întrebării ortodoxia predominantă ce s-a coborât cu repeziciune peste atât de multe dintre instituțiile acestei țări. Nu pot fi martoră la ceea ce universitatea îi face acestui om, fără a mă pronunța împotrivă. Dacă nu contestăm acest extraordinar de grav abuz de putere, lucrurile nu vor face decât să se înrăutățească. Continuă lectura „Inchiziția floridiană” →

Sistemul de credit social american al capitalismului woke

Rod Dreher

Extras din cartea Live Not By Lies, despre cum își folosește China sistemul de credit social ca să le impună cetățenilor să se conformeze:

Teoretic, nu trebuie să apară poliția la ușa suspectului ca să-l facă să plătească pentru nesupunerea lui. Sistemul de credit social al Chinei urmărește în mod automat vorbele și faptele fiecărui cetățean chinez, în mediul online și în afara lui, și acordă recompense sau puncte de penalizare în funcție de obediența manifestată. Un chinez care face ceva considerat pozitiv din punct de vedere social – ajută un vecin bătrân sau ascultă o cuvântare de-a liderului suprem Xi Jinping – primește puncte, „bile albe”, care se adună într-un scor de credit social mai mare. Pe de altă parte, cel care face ceva negativ – își lasă câinele să-și golească intestinul gros pe trotuar, de exemplu, sau face un comentariu sarcastic pe rețelele sociale – este sancționat cu o retrogradare a scorului de credit social.

Pentru că activitatea în spațiul digital, inclusiv tranzacțiile comerciale, este monitorizată automat, chinezii cu scoruri bune de credit social câștigă privilegii. Cei cu scoruri mai mici constată că au o viață mai grea. Nu li se dă voie să cumpere bilete la trenuri de mare viteză și nici bilete de avion. Ușile anumitor restaurante li se închid în nas. Există riscul pentru copiii lor să nu mai aibă voie să urmeze studii superioare. Există riscul să-și piardă locul de muncă și să nu mai găsească altul decât cu mare greutate. Și un inconoclast al creditului social se va trezi izolat, pe măsură ce sistemul algoritmic îi retrogradează și pe cei care au vreo legătură cu contravenientul.

Continuă lectura „Sistemul de credit social american al capitalismului woke” →

Reflecții pe marginea discursului lui Soljenițîn la Harvard

Sergiu Klainerman

În discursul pe care l-a ținut în 1978 la deschiderea anului universitar de la Harvard, intitulat A World Split Apart („O lume sfâșiată”), Aleksandr Soljenițîn, un dușman îndârjit al sistemului sovietic, a făcut o critică dură și perspicace a Occidentului – o societate pe care el a caracterizat-o ca slăbită spiritual de un materialism endemic. Omul care, forțat cu patru ani înainte să-și părăsească propria țară, îi încuraja pe concetățenii lui „să nu trăiască în minciună”, ne-a dat o superbă lecție despre cum să nu ne lăsăm orbiți de propriul sentiment de superioritate și ne-a îndemnat să ne punem întrebări dure despre cine suntem și încotro mergem. Continuă lectura „Reflecții pe marginea discursului lui Soljenițîn la Harvard” →