Neagă, respinge, defăimează, domină

De la imigrație și până la supravegherea cetățenilor americani de către Serviciile Naționale de Securitate în alianță cu megacorporațiile de înaltă tehnologie, și de la teoria critică rasială la transgenderism, marile bătălii politice sunt inițiate și câștigate de progresiști folosind din nou și din nou aceleași metode de acțiune. Aidoma unui supervirus rezistent la antibiotice, agenții politici cei mai eficienți ai zilelor noastre și-au dezvoltat anumite reflexe care nu-i lasă să-și omoare gazda pe care o parazitează.

Continuă lectura „Neagă, respinge, defăimează, domină”

Reacționarul rațional

Rod Dreher

La cina de aseară, pe terasa unui restaurant din jumătatea numită Buda a orașului unde mă aflu, am cunoscut un conservator american mutat de curând la Budapesta, adus la disperare de situația din America. El încearcă să-și dea seama în care dintre țările grupului de la Vișegrad să se stabilească. „S-a terminat cu America”, mi-a spus el mânios.

Continuă lectura „Reacționarul rațional”

Provocarea marxismului (partea a-II-a)

de Yoram Hazony

(pentru partea I a eseului, click aici)

V. Dansul liberalismului cu marxismul

Se spune deseori că liberalismul și marxismul sunt „contrarii”, cu liberalismul ferm hotărât să-l elibereze pe individ de coerciția din partea statului și marxismul susținând coerciția nelimitată întru realizarea societății reconstituite. Dar dacă se dovedește că liberalismul are o tendință de a face loc marxiștilor și de a le transfera puterea, în termen de câteva decenii? Departe de a fi contrariul marxismului, liberalismul n-ar fi altceva decât o poartă spre marxism. Continuă lectura „Provocarea marxismului (partea a-II-a)”

„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi

de Sohrab Ahmari

America nu este în toiul unei revoluții – avem de-a face cu un puci contrarevoluționar. Acum vreo patru ani, categoria aceea de oameni care dobândiseră poziție și influență ca urmare a globalizării s-a văzut împinsă afară de la putere pentru prima dată după decenii. Acești oameni au văzut îngroziți cum alegători din toată lumea au ales Brexitul, pe Donald Trump și alte variante populiste și naționalist-conservatoare. Continuă lectura „„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi”

Elitele jurnalistice ale „Americii de la Weimar”

de Rod Dreher

Iată o postare tonică pe Twitter, scrisă (aici) de un istoric din Dartmouth:

„Dacă Biden va reuși să câștige, există vreo propunere deja gândită pentru un program național de defascizare în masă, așa cum s-a întâmplat în Europa creștin-democrată de după Al Doilea Război Mondial, dată fiind existența colaboratorilor politici și transformarea marginalului în curent principal, în Statele Unite? Continuă lectura „Elitele jurnalistice ale „Americii de la Weimar””

Un trădător al clasei vigilantiste

Rod Dreher

Vă salut, cititori. Am condus toată ziua. Trebuie să ajung în curând la o petrecere – mâine merg la o nuntă, iar seara asta, la petrecerea burlacilor – deci nu o să am timp să mă uit pe toate comentariile zilei, până mai târziu. Dar vreau să vă arăt această scrisoare uluitoare pe care am primit-o de la un cititor. Ştiu cum îl cheamă, l-am verificat online și este cine pretinde că e. Am omis câteva detalii pentru a-l proteja. Iată ce scrie: Continuă lectura „Un trădător al clasei vigilantiste”

Lupta de clasă ca război cultural

Rod Dreher

Michael Lind are o carte nouă, The New Class War („Noua luptă de clasă”), despre care aud o mulțime de lucruri bune. Iată câteva extrase din recenzia lui J.D. Vance:

Este o dezvoltare a unui articol pe care l-a publicat în American Affairs, în care arată că democrațiile occidentale trec printr-o frământare însemantă, din cauză că elitele vestice s-au răzvrătit împotriva claselor muncitoare și mijlocii din propriile țări. Aceste elite au investit în arbitrajul globalizat al forței de muncă din China și din alte țări, în loc să dezvolte și să consolideze propria productivitate națională. În cadrul acestui proces, ele au creat o piață a muncii unde celor din clasa muncitoare le-a fost mai greu să găsească genul de slujbe care le-ar permite să aibă modul de trai pe care și-l doresc. Și au creat o sferă socială în care instituțiile – îndeosebi sindicate și biserici – pe care se bizuie clasa muncitoare au fost decimate. Cele două realități menționate au legătură între ele, bineînțeles: declinul sindicatelor este, în parte, o poveste a globalizării care decimează sectorul american al producției.

În unele privințe, este o poveste pe care mulți au auzit-o deja și înainte, dar Lind o cercetează și din alte unghiuri.

Continuă lectura „Lupta de clasă ca război cultural”

Prigoana anti-creștină care va veni

Care este problema cu comunismul?  Americanii care s-au născut și au crescut după Războiul Rece nu au habar.

Rod Dreher

 În urmă cu aproximativ o oră, am terminat de scris ceea ce va fi, probabil, cel mai intens capitol al viitoarei mele cărți despre lecțiile pe care trebuie să le tragem din experiența celor persecutați de comunismul din blocul sovietic. Este un capitol despre sensul suferinței. Acesta constă aproape în întregime din povești ale creștinilor care au îndurat persecuția, chiar și tortura, din mâna comuniștilor. Cele mai multe provin din interviurile originale pe care le-am realizat personal, dar, în cazul câtorva, le-am extras din mărturii ale unor foști deținuți care au fost publicate în alte părți. De exemplu, acest pasaj provine dintr-un interviu pe care părintele Gheorghe Calciu, un preot ortodox român, l-a dat în anul 1996 despre anul petrecut într-o celulă de temniță unde îngrijea un coleg creștin muribund din cauza tuberculozei și a bătăilor pe care le-a primit sub tortură: Continuă lectura „Prigoana anti-creștină care va veni”

Democrația liberală, revoluția și nașterea consensului dominant

de Ryszard Legutko

Din momentul transformării democraţiei în actuala democraţie liberală, spectrul acceptabilităţii politice s-a restrâns. Democraţia liberală și-a creat propria ortodoxie, ceea ce a făcut ca ea să devină într-o măsură mai mică un forum de articulare a opțiunilor şi de punere în acord a acţiunilor, cât, mult mai mult, un mecanism de selecţie politică a oamenilor, organizaţiilor şi ideilor aflate în consonanţă cu această ortodoxie. Continuă lectura „Democrația liberală, revoluția și nașterea consensului dominant”