Patru mari întrebări pentru Contrarevoluție

Căutând claritatea în contradicții

de N. S. Lyons

Eram pe la mijlocul unui articol lung și destul de diferit de cel de față, când am ajuns în final la concluzia că nu prea am de ales și trebuie mai întâi să-l scriu pe acesta. În ultimele săptămâni, gândurile mi-au fost tulburate de o serie de întrebări, pe care până la urmă m-am simțit obligat să le pun pe hârtie.

Continuă lectura „Patru mari întrebări pentru Contrarevoluție”

Reacționarul rațional

Rod Dreher

La cina de aseară, pe terasa unui restaurant din jumătatea numită Buda a orașului unde mă aflu, am cunoscut un conservator american mutat de curând la Budapesta, adus la disperare de situația din America. El încearcă să-și dea seama în care dintre țările grupului de la Vișegrad să se stabilească. „S-a terminat cu America”, mi-a spus el mânios.

Continuă lectura „Reacționarul rațional”

Reflecții pe marginea discursului lui Soljenițîn la Harvard

Sergiu Klainerman

În discursul pe care l-a ținut în 1978 la deschiderea anului universitar de la Harvard, intitulat A World Split Apart („O lume sfâșiată”), Aleksandr Soljenițîn, un dușman îndârjit al sistemului sovietic, a făcut o critică dură și perspicace a Occidentului – o societate pe care el a caracterizat-o ca slăbită spiritual de un materialism endemic. Omul care, forțat cu patru ani înainte să-și părăsească propria țară, îi încuraja pe concetățenii lui „să nu trăiască în minciună”, ne-a dat o superbă lecție despre cum să nu ne lăsăm orbiți de propriul sentiment de superioritate și ne-a îndemnat să ne punem întrebări dure despre cine suntem și încotro mergem. Continuă lectura „Reflecții pe marginea discursului lui Soljenițîn la Harvard”

Provocarea marxismului (partea a-II-a)

de Yoram Hazony

(pentru partea I a eseului, click aici)

V. Dansul liberalismului cu marxismul

Se spune deseori că liberalismul și marxismul sunt „contrarii”, cu liberalismul ferm hotărât să-l elibereze pe individ de coerciția din partea statului și marxismul susținând coerciția nelimitată întru realizarea societății reconstituite. Dar dacă se dovedește că liberalismul are o tendință de a face loc marxiștilor și de a le transfera puterea, în termen de câteva decenii? Departe de a fi contrariul marxismului, liberalismul n-ar fi altceva decât o poartă spre marxism. Continuă lectura „Provocarea marxismului (partea a-II-a)”

Provocarea marxismului (partea I)

de Yoram Hazony

I. Colapsul liberalismului instituțional

Timp de o generație după căderea Zidului Berlinului, în 1989, majoritatea americanilor și a europenilor au privit marxismul ca pe dușmanul care fusese înfrânt o dată pentru totdeauna. Dar se înșelau. După doar 30 de ani, marxismul s-a întors și face o încercare uluitor de reușită în a pune stăpânire pe cele mai importante companii mediatice din America, alături de universități și școli, mari corporații și organizații filantropice, ba chiar și instanțe de judecată, structuri guvernamentale și unele Biserici. Continuă lectura „Provocarea marxismului (partea I)”

„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi

de Sohrab Ahmari

America nu este în toiul unei revoluții – avem de-a face cu un puci contrarevoluționar. Acum vreo patru ani, categoria aceea de oameni care dobândiseră poziție și influență ca urmare a globalizării s-a văzut împinsă afară de la putere pentru prima dată după decenii. Acești oameni au văzut îngroziți cum alegători din toată lumea au ales Brexitul, pe Donald Trump și alte variante populiste și naționalist-conservatoare. Continuă lectura „„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi”

LITURGHIA PROGRESISMULUI

de Adrian Vermeule

În cartea sa „Vechiul Regim și Revoluția”, Alexis de Tocqueville descria Revoluția Franceză ca pe o mișcare religioasă:

Idealul pe care și l-a propus Revoluția Franceză nu era doar o schimbare în sistemul social francez, ci nici mai mult, nici mai puțin decât o regenerare a întregii specii umane, creând o atmosferă de fervoare misionară și, de fapt, căpătând toate aspectele unei renașteri religioase – spre marea consternare a observatorilor contemporani. Ar fi poate mai nimerit să spunem că a evoluat într-un soi de religie. Continuă lectura „LITURGHIA PROGRESISMULUI”

Elitele jurnalistice ale „Americii de la Weimar”

de Rod Dreher

Iată o postare tonică pe Twitter, scrisă (aici) de un istoric din Dartmouth:

„Dacă Biden va reuși să câștige, există vreo propunere deja gândită pentru un program național de defascizare în masă, așa cum s-a întâmplat în Europa creștin-democrată de după Al Doilea Război Mondial, dată fiind existența colaboratorilor politici și transformarea marginalului în curent principal, în Statele Unite? Continuă lectura „Elitele jurnalistice ale „Americii de la Weimar””

Împotriva noii Utopii

 

Ryszard Legutko

Nu m-am considerat niciodată un liberal. Vreme îndelungată, însă, am considerat liberalismul o teorie solidă care, indiferent ce neajunsuri ar avea, este angajată în susținerea libertății de dezbatere, a pluralismului și a unei atitudini generale de respect față de credințele celorlalți cetățeni, chiar și atunci când se bazează pe idei greșite. Dar acum nu mai socotesc liberalismul o teorie solidă. Nici nu mai cred că ar reprezenta libertatea și pluralismul. Continuă lectura „Împotriva noii Utopii”

Către bucuria Rezistenței

de Rod Dreher

Acum cinci ani am primit un telefon de la un medic american, care era destul de alarmat. Mi-a spus că mama lui emigrase în America din Cehoslovacia. În tinerețe, făcuse șase ani de pușcărie politică în țara natală din cauza apartenenței la rezistența ilegalistă catolică împotriva comunismului. Acum, bătrână fiind și locuind cu fiul ei și cu soția lui, ea i-a spus acestuia: „Lucrurile pe care le văd în țara asta, azi, mie îmi amintesc de vremea când comunismul a ajuns în patria în care m-am născut”: Continuă lectura „Către bucuria Rezistenței”