de Paul Kingsnorth

Când mi-am început seria de eseuri aici, pe acest cont Substack, acum aproape doi ani, a fost pentru că aveam anumite lucruri de spus și un anumit fel în care îmi plăcea să le spun și nu găseam nicio altă cale de a le face. De asemenea, mi-am dorit libertatea, într-un tărâm din ce în ce mai neliber, de a-mi putea spune părerea, și spațiul în care să-mi pot articula ideile. M-am gândit că această platformă ar putea fi locul potrivit pentru a face asta și așa s-a dovedit. 

Continuă lectura „Un creștinism sălbatic și viitorul Occidentului” →

În abisul total

de N.S. Lyons

(pentru primele trei părți,click aici, aici și aici)

Din nou: ce îi poate mâna, oare, în luptă pe Programatori, odată ce au ieșit în sfârșit cu totul de pe calea Tao (adică de pe calea ”Legii Morale Universale”, a ”Legii naturale” – vezi prima parte a articolului – n.n.)? Dacă nu au valori fixe, de ce le-ar mai păsa lor de viitorul omenirii sau chiar de al lor înșiși?

Continuă lectura „O profeție despre Rău. Partea a IV-a” →

de Mark Jeftovic

Dominarea lumii într-o epocă a lui Lucifer

„Această carte explorează o nouă, stranie spiritualitate, pe cale de a intra în competiție cu alte religii consacrate. Scopul meu aici este să vă conving că apariția ei este una probabilă, dacă nu chiar inevitabilă.

Încep această explorare cu o presupunere nedovedită, bazată pe niște principii evoluționiste de tip darwinist: va apărea un nou prădător pe planeta noastră, un prototip evolutiv conceput să prade oamenii. Urmează apoi o altă presupunere: acest prădător va evolua gradual și treptat din umanitate, așa cum se pare că am evoluat la rândul nostru din alte forme inferioare, pentru a le prăda.

O presupunere ulterioară sugerează că acești prădători au apărut deja ca prototipuri evolutive, ca un fel de noi oameni, cu metode avansate de supraviețuire și cu noi forme de exprimare spirituală și de organizare religioasă, menite să le susțină și să le dezvolte posibilitatea de a prăda.”

Continuă lectura „WEF nu este o cabală. Este un cult” →

Om și Dumnezeu la N.I.C.E.

de N.S. Lyons

(pentru prima și a doua parte, click aici și aici)

Un artificiu literar convingător în That Hideous Strength (”Acea putere hidoasă”, distopia S.F. a lui C.S. Lewis – a se vedea părțile anterioare ale eseului – n.n.), este modul în care călătoria pe care o face îl poartă pe Mark, cumva la fel ca pe Dante în Infern, cerc după cerc, prin ceea ce el crede, eronat de fiecare dată, că ar fi adevăratul cerc interior al N.I.C.E. (”Institutului Național de Experimente Coordonate” – un imens ONG format din oameni de știință, sociologi și alți „experți planificatori‟ asortați, care a reușit să-și asigure o libertate aproape totală de acțiune în Marea Britanie, pretinzând că progresul și bunăstarea națională și umană necesită să i se acorde autorizarea completă de a efectua cercetări și experimente științifice „eficiente‟ în materie de inginerie socială și guvernare tehnocrată), de fiecare dată Mark apropiindu-se cu încă un strat de adevărul oribil (sau anti-adevărul) motivelor sale reale.

Continuă lectura „O profeție despre Rău – Partea a III-a” →

Cel mai recent simbol religios al Regimului va cădea în cele din urmă.

de Jeremy Carl

Steagul Mândriei („Pride”) a devenit rapid unul dintre simbolurile naționale ale Americii. Odinioară limitat la ghetouri gay precum districtul Castro din San Francisco, acum puteți găsi steaguri ale mândriei peste tot, într-o varietate uluitoare de culori și modele. Ele flutură pe stâlpii ambasadelor noastre, deasupra departamentelor guvernului nostru, la FBI și decorează chiar Casa Albă. Transgresivul nu a devenit doar predominant, ci a ajuns să fie sistemul însuși.

Continuă lectura „Americani, dați jos acest steag!” →

Programatorii, obiectivitatea totală și visul ordinii perfecte

de N.S. Lyons

(pentru prima parte, click aici)

Sauron, marele personaj negativ din Stăpânul inelelor al lui Tolkien, le poate părea destul de simplist cititorilor nu destul de tocilari neinițiați, sau, cel puțin, acelora care nu se uită decât la filme: este mare și este rău, pare să-i placă culoarea neagră și ține cu tot dinadinsul să facă cuceriri și tot felul de chestii nasoale, din motive neclare. Dar, de fapt, motivele lui Sauron au fost profund gândite de Tolkien (la fel ca fiecare aspect al cosmologiei sale) și sunt semnificativ mai complexe decât s-ar putea presupune la prima vedere.

Continuă lectura „O profeție despre Rău – Partea a II-a” →

A refuza Sistemul Total

de Paul Kingsnorth

— Ai mâncat ceva ce nu ți-a priit? întrebă Bernard.

Sălbaticul dădu din cap. „Am mâncat civilizație”.

Mașina este ca o piatră prețioasă exotică dezvelită în fața noastră, așezată pe o pânză de catifea neagră. La început icnim, apoi ne întrebăm. Ce este acest miracol? De unde a venit? Cine a făcut-o? Strălucește în lumina zilei în moduri pe care cei mai buni artiști ai noștri nu le pot surprinde. Mașina strălucește și face promisiuni.

Continuă lectura „Rezervația Sălbatică” →

Cărturarii noștri care vedeau departe au știut că războiul omenirii începuse deja

de N.S. Lyons

Dacă nu mi-ați auzit glasul o bucată bună de vreme, a fost în primul rând pentru că m-am concentrat cu totul pe cele scrise mai jos. Va fi un articol cam lung, mărturisesc (deși nici pe departe la fel de lung ca atunci, dacă vă mai amintiți…), așa că puteți da clic pe titlu ca să vă ducă la versiunea de pe Web sau citiți-l în aplicația Substack, dacă furnizorul de email v-a fragmentat mesajul. Este și un pic mai altfel decât de obicei. De fapt, în ciuda tuturor tentativelor mele de re-scriere, n-am găsit niciun mod de a formula lucrurile care să nu mă facă să par cel puțin cam nebun. În fine, n-am ce face; cred că este important. Dați-mi de știre ce părere aveți.

Continuă lectura „O profeție despre Rău – Tolkien, Lewis și nihilismul tehnocratic (partea I)” →

(notă: o variantă scurtă a acestui eseu a mai fost publictă în urmă cu câteva luni. Ideile sunt de mare actualitate, astfel încât am considerat utilă publicarea traducerii integrale)

de N.S. Lyons

Dacă Dreapta capturează o parte din energia juvenilă a Stângii și din autenticitatea ei rebelă, ar reprezenta o mutație tectonică din punct de vedere cultural și politic.

În iulie, cei de la New York Times au publicat un anunț de angajare, căutând un reporter care să fie în același timp și antropolog, pentru a acoperi o nouă și importantă zonă de interes: infiltrarea „comunităților online și a personalităților influente care alcătuiesc ecosistemul mediatic al Dreptei‟ și „aducerea la lumină a motivațiilor lor‟, în folosul cititorilor ziarului. Instituirea acestui „post critic de ascultare‟ nu va fi pentru cei slabi de înger. Cutezătorul candidat va trebui să fie cu deosebire „pregătit să zăbovească îndelung în colțurile Internetului‟ unde sunt discutate ideile „extremei drepte‟, totul în vederea țelului superior de a stabili „unde și de ce prind formă aceste idei‟.

Continuă lectura „O nouă contracultură?” →

Cu cât identitățile noastre devin mai puțin ancorate, cu atât strigăm mai tare despre ele

de Paul Kingsnorth

Nu a existat niciodată o cultură umană perfectă, iar orice încercare de a crea una a dus inevitabil la tiranie: la gulag sau la camera de gazare, la ghilotină sau la groapa comună. Oamenii sunt căzuți, sau sunt doar defecți, iar lumea este țintuită la un loc pe lemnul nostru strâmb. Din Franța revoluționară și până în Afganistanul secolului 21, cei care credeau că pot crea un paradis rațional odată ce reușesc să elimine criticii, au fost de fiecare dată violent treziți la realitate.

Continuă lectura „Occidentul și-a pierdut rădăcinile” →