de N.S. Lyons

În iulie, cei de la New York Times au publicat un anunț de angajare, căutând un reporter care să fie în același timp și antropolog, pentru a acoperi o nouă și importantă zonă de interes: infiltrarea „comunităților online și a personalităților influente care alcătuiesc ecosistemul mediatic al Dreptei‟ și „aducerea la lumină a motivațiilor lor‟, în folosul cititorilor ziarului. Instituirea acestui „post critic de ascultare‟ nu va fi pentru cei slabi de înger. Cutezătorul candidat va trebui să fie cu deosebire „pregătit să zăbovească îndelung în colțurile Internetului‟ unde sunt discutate ideile „extremei drepte‟, totul în vederea țelului superior de a stabili „unde și de ce prind formă aceste idei‟.

Continuă lectura „Puterea latentă a contraculturii neoreacționare” →

Se pare că întreaga lume ar trebui să arate, să sune și să se comporte ca Occidentul liberal

de Sohrab Ahmari

Cine a câștigat ultimul război cultural? Mă refer la luptele referitoare la islam, imigrație și democrația liberală care au tulburat Occidentul după 11 septembrie. În acei ani, cele două tabere opuse nu erau vigilantiștii woke versus persoanele non-woke, ci „fundamentaliştii iluminişti” și „relativiștii culturali”, așa cum s-ar fi caracterizat, polemic, unii pe ceilalți.

Continuă lectura „Triumful Fundamentaliștilor Iluminiști” →

(Întrebări cărora va trebui și noi, aici, să le găsim un răspuns)

de Anthony Esolen

Cum îi învățăm pe copii istoria țării și a civilizației lor, astfel încât să recunoască atât eșecurile, dar să cinstească realizările? Cum putem să inculcăm în ei un tip de patriotism care să fie natural ca un butaș care își întinde rădăcinile din ce în ce mai adânc în pământ? Cum să cultivăm în ei o dragoste pentru particularitățile vetrei noastre, doar pentru că este a noastră, pământul nostru natal?

Continuă lectura „O cultură sănătoasă” →

Bucuria, consolarea și necesitatea formării urgente a unor grupuri mici

de Rod Dreher

Pregătiți-vă, iată o postare optimistă de la mine.

Am fost la Viena săptămâna aceasta pentru câteva întâlniri. Am întâlnit câțiva lideri și activiști creștini de pe tot continentul, care sunt angajați în diferite tipuri de eforturi – pro-viață, libertate religioasă, și altele de acest fel. Veștile sunt în mod uniform proaste și din ce în ce mai rele.

Continuă lectura „Trăind în Adevăr, împreună” →

de Tom Luongo

Am în minte această postare de ani de zile. Dar abia alegerile intermediare din această săptămână mi-au readus-o în prim-plan.

Există foarte puține experiențe cinematografice în viața mea care să rivalizeze cu prima vizionare a Jocurilor Foamei.  O mare parte din reacția mea s-a datorat locului în care mă aflam atunci și felului prost în care îmi mergea viața.

Continuă lectura ” Jocurile Foamei în America„ →

de Sohrab Ahmari și Matthew Schmitz

Alegătorii republicani se confruntă cu o alegere foarte limpede conturată pentru ciclul prezidențial din 2024. Cei care cred că mișcarea conservatoare clasică are soluții pentru crizele națiunii vor vota pentru un candidat republican convențional. Dar cei care cred că mișcarea conservatoare clasică este ea însăși parte a problemei ar trebui să-l susțină pe Donald Trump.

Continuă lectura „Tot el a rămas cel mai bun” →

de Erik Von Kuehnelt Leddhin

În ziua de azi vedem cum se desfășoară un tipar cultural, o convergență fatală a unor diferite mode și forțe, toate opuse credinței autentic teiste. (De unde apariția paradoxală, dar de foarte scurtă durată a unei teologii de tipul „Dumnezeu a murit”.) Putem realiza doar o listă scurtă a acestor elemente componente, fără să avem pretenția că ar fi exhaustivă.

Continuă lectura „Anii fără Dumnezeu” →

de Rod Dreher

La Budapesta, Institutul Dunării l-a găzduit în această seară pe istoricul și prezentatorul de televiziune englez David Starkey pentru o discuție despre conservatorismul britanic. Din întâmplare, prelegerea a avut loc la doar câteva ore după ce Liz Truss a demisionat din funcția de prim-ministru al Regatului Unit. Starkey, un arhi-Tory (Tory – conservator, n.n.), a fost nemilos în declarația sa: „Acesta este amurgul Partidului Conservator”.

Continuă lectura „Sfârșitul conservatorismului? Sau nașterea unei noi construcţii?” →

Nu trebuie să existe nicio amnistie pentru executanții nechibzuiți ai narațiunii regimului.

de Sohrab Ahmari

Nu știu cum să le spun acest lucru cu blândețe colegilor mei din media ”verificată și validată”, așa că o voi spune direct. Voi, băieți, nu semănați cu nimic mai puțin decât cu aparatul de informații al unui stat ideologic eșuat — aparatchiki sovietici târzii, numai că fără erudiția care se cerea intelectualilor regimului de la Moscova pe vremuri. Comportamentul vostru pare menit să stimuleze însuși conspiraționismul pe care pretindeți în public că îl disprețuiți. E ca și cum ați urmări  să transformați americanii de bun simț în cârtitori paranoici.

Continuă lectura „Media noastră pe stil sovietic, dar cu bifă albastră„ →

de Rod Dreher

Progresiştii nu reuşesc nici de data asta să înțeleagă de ce oamenii normali se opun preluării de către vigilantiştii woke a instituțiilor publice și abuzului de putere

Iată o relatare a Washington Post despre o mulţime furioasă dintr-un orăşel, care a votat pentru anularea fondurilor bibliotecii publice, atunci când bibliotecarii au refuzat să scoată de pe rafturi un controversat memoriu cu imagini explicite numit Gender Queer . Povestea este despre exact ceea ce crezi că va fi: multă abureală mediatică despre „cum sunt interzise” cărţile queer, o tragedie emoţionantă cu nişte bibliotecari blânzi – dintre care unul este „cu părul roz și în mod deschis queer” – care rezistă habotnicilor fundamentaliști care urăsc cărțile și libertatea. Iată un citat:

Continuă lectura „De ce oamenii își pierd încrederea în instituțiile publice” →