Elitele progresiste nu pot înțelege de ce oamenii obișnuiți s-au săturat.
Iată o postare pe twitter despre alegerile din Italia din această duminică, în care candidata „de extremă dreaptă” (cum îi spune mass-media), Giorgia Meloni, se așteaptă să câștige suficiente locuri în Parlament pentru a deveni prim-ministru:
Continuă lectura „Sătui de clasa dominantă”
Rod Dreher
Luminile se sting literalmente în toată Europa. Dar există speranță.
Tocmai mi-am luat micul dejun în Miami, unde oamenii care au fost aici pentru conferința Conservatorism Național își fac bagajele pentru a se întoarce acasă. Vă voi da veștile bune… după veștile proaste.
Continuă lectura „Bucurați-vă! Lumea Se Sfârșește.”
de Brendan O’Neill
Vă mai amintiți când „opresiunea” însemna că guvernul refuza cu brutalitate cuiva drepturile și libertățile de care se bucurau toți ceilalți? Mai nou, opresiunea înseamnă tipi care se strofoacă să decidă dacă să-și vopsească sau nu unghiile. Pe bune. În noua sa carte None of the Above: Reflections on Life Beyond the Binary (Nimic din cele de mai sus: Reflecții asupra vieții dincolo de binar), scriitorul ”ne-binar” Travis Alabanza citează această dilemă ca dovadă a „opresiunii” pe care o generează ”prejudecata existenței a numai două sexe”. Ne face cunoștință cu Steve, un bărbat care „își dorea de ani de zile să-și picteze unghiile”. Dar nu a făcut-o pentru că, la fel ca noi ceilalți, cei care respectăm tabelul celor două sexe, a fost condiționat „să susțină prejudecățile de gen”, care spun că bărbații nu fac așa ceva. Într-o zi, însă, după ce a văzut unul dintre spectacolele de teatru ale lui Alabanza, Steve și-a făcut curajul să-și vopsească unghiile cu galben neon. Alabanza e mișcat de această lovitură curajoasă dată forțelor de opresiune. „Am vrut să-l îmbrățișez!”, scrie el. În sfârșit, liber! Slavă Domnului Atotputernic, liber în sfârșit!
Continuă lectura „Narcisismul periculos al lobby-ului trans”
de James George Jatras
Trei seturi de sfaturi practice ale lui James George Jatras, de la Ron Paul Institute, despre cum să trecem prin noaptea cruntă care a coborât peste omenire:
”În primul rând, fiți vigilenți împotriva înșelăciunii, în nişte vremuri în care, cu siguranță, oamenii răi și impostorii vor fi din ce în ce mai răi, înșelând și lăsându-se înșelați. Trebuie să recunoaștem că aceasta este o sarcină dificilă, având în vedere minciuna omniprezentă care ne înconjoară și suprimarea disidenței. Încercați să separați adevărul de minciună, dar nu deveniți obsedați, pentru că, în multe cazuri, oricum nu veți putea fi siguri.
Continuă lectura „E mai târziu decât credeți”
SUA merge pe calea care a dus la izbucnirea războiului civil spaniol, însă regimul nostru are ceva ce regimul spaniol din anii 1930 nu a avut: supremația tehnologică.
de Rod Dreher
Bună dimineața din Anglia, unde mă aflu la o conferință. Ieri, un șofer de taxi imigrant albanez, când a aflat că eu şi amicul cu care împart taxiul suntem americani, ne-a întrebat dacă e adevărat că America pare să se îndrepte spre război civil. Am spus că probabil nu, dar este cu siguranță adevărat că suntem extrem de polarizați și că pare să nu existe nicio ieșire bună din acest impas.
Continuă lectura „Război civil 2.0? Nu sub supravegherea tehno-totalitaristă”
de Adrian Vermeule
Este posibil să fii uimit și totuși, în acelaşi timp, să nu fii surprins? Pot spune că da, pentru că am simțit exact această ciudată combinație de senzații în timp ce citeam relatarea recentă a lui Ross Douthat despre „gnosticismul post-protestant” care domină în prezent sfera publică americană, un regim pe care Douthat îl descrie drept „noul hegemon”. Aici este miezul relatării; am subliniat prin caractere italice pasajele asupra cărora mă voi concentra.
Continuă lectura „Instrumentele Legii”
de Paul Craig Roberts
Fac parte dintr-o generație de americani care se stinge, care a crescut în anii 1940 și 1950, când Statele Unite erau încă o națiune. Eram parte a unei populații omogene, cu o limbă comună și religie creștină, moralitate comună și valori și perspective comune. În Atlanta, Georgia din acei ani, oamenii din cartierele clasei de mijloc nu se deranjau să-și încuie ușile, iar copiii de 5 ani puteau merge în siguranță o milă până la școală.
Continuă lectura „America a fost distrusă în timpul vieții mele”
Progresiștii au făcut întotdeauna parte din elita corporatistă
de Paul Kingsnorth
Ceea ce s-ar putea dovedi cea mai mare mișcare politică a secolului XXI a apărut din rămășițele pădurii tropicale din sudul Mexicului, în ziua de 1 ianuarie 1994, purtată în josul unor străduțe coloniale pietruite și întunecate, de 500 de perechi de cizme negre din piele, după exact 30 de minute de la miezul nopții. Posesorii cizmelor aveau puști, iar ici și colo, rătăcit, câte un pistol-mitralieră AK-47 sau Uzi. Ghinioniștii care trăseseră paiul scurt aveau puști din lemn.
Continuă lectura „Cum și-a pierdut Stânga capul după capitalism”
Revăzând după 30 de ani discursul lui Pat Buchanan despre războiul cultural
de Declan Leary
În urmă cu treizeci de ani, Patrick J. Buchanan a ținut o alocuțiune la o oră de maximă audiență la Convenția Națională Republicană din Houston, Texas. Buchanan pierduse de fiecare dată alegerile primare în fața președintelui George HW Bush, adunând doar trei milioane de voturi față de cele nouă milioane ale titularului în funcție. Cu toate acestea, el a venit la Houston fără niciun dubiu cu privire la cine erau inamicii săi: Democrații, care își ținuseră propria convenție la New York cu o lună înainte, iar nu republicanii care îl susținuseră pe Bush și care îi constituiau audiența.
Continuă lectura „Tămâie pentru împărat”
de Lucy Davies
Iertați-mi introducerea sumbră, dar copiii sunt învățați acum despre masturbare de la grădinițe (în unele țări occidentale – n.n.). Și părinților li se spune că aceste lecții sunt obligatorii.
Nu „pervertire”. Nu „sexualizare a copiilor”. Nu „înfiorătoare și nepotrivite”. Ci obligatorii.
Numiți-o teorie a conspirației sau oricum doriți, dar există o agendă foarte întunecată și gravă în joc, iar lucrurile astea fac parte din ea…
Continuă lectura „Protejați-vă copiii… pentru că Marea Resetare vine peste ei”
Reacționarii 