de Sohrab Ahmari

Invazia Ucrainei de către Rusia este o mare problemă și un lucru foarte rău. Permiteți-mi să estimez că evenimentul a declanșat și un nou focar de isterie în masă în rândul clasei conducătoare occidentale, cel mai grav de până acum.

Tocmai atunci când sobrietatea, responsabilitatea, probitatea și abilitățile diplomatice sunt cele mai necesare, experții noștri și factorii de decizie ne oferă opusul: emoție cutremurătoare, propagandă ieftină, fantezii delirante, refuzul de a dialoga și de a detensiona. Și partea cea mai proastă este că totul este al naibii de familiar. Încă o dată, cădem – sau mai degrabă, suntem conduși – în capcane informaționale structurale care împiedică luarea deciziilor corecte și forțează alegeri politice pe care le-am putea regreta foarte mult, atunci când va fi prea târziu.

Continuă lectura „Cum să nu te gândești la Ucraina” →

de Rod Dreher

Războiul din Ucraina a început cu doar o săptămână în urmă, iar noi, cei din Vest, cedăm în fața isteriei antirusești, care este înfricoșătoare, iar uneori poate fi dezgustătoare. Credeam că cei mai mulți dintre noi am înțeles că putem să disprețuim acțiunile unui guvern fără a demoniza toți oamenii unei țări. Am crezut că cei mai mulți dintre noi din Occidentul iluminat știm că învinovățirea colectivă este un lucru teribil.

M-am înșelat.

Continuă lectura „Vom rezista panicii morale?” →

de Patrick Deneen

În acest semestru predau unul dintre cursurile mele preferate: „Liberalism și conservatorism”. Clasa acestui semestru are aproximativ 50 de studenți din fiecare an de licență. În fiecare an în care predau la această grupă, le cer studenților să scrie o scurtă „autobiografie politică” în care să prezinte natura și originile convingerilor lor politice. Este întotdeauna un exercițiu interesant, în primul rând pentru că îmi permite să aflu câte ceva despre opiniile și biografiile intelectuale ale studenților din clasa mea. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, rezultatele s-au dovedit, fără a fi urmărit asta, a fi un fel de barometru al tendințelor spre care se îndreaptă opinia elitelor. Clasa de anul acesta s-a dovedit a fi printre cele mai fascinante de până acum.

Continuă lectura „De ce ne urăsc” →

Se pare că există oameni pentru care faptul de a fi bărbat sau femeie nu este suficient, este ceva prea clasic și sărac în opțiuni, nu sunt lămuriți și încă își mai caută identitatea de gen. Ei au nevoie de un tratament special. Vechile categorii sunt prea tradiționale și opresive, nu reușesc să exprime felul în care se simt, și din această cauză nu au libertate și nu se pot dezvolta așa cum își doresc.

Continuă lectura „Sexul gramaticii” →

de James Corbett

Vă mai amintiți finalul filmului „The Return of the Jedi” (Întoarcerea lui Jedi)? Este ceva la care am făcut referire de câteva ori, deoarece este un semnificant cultural la îndemână pentru o anumită idee.

Pentru cei care nu știu la ce mă refer, iată despre ce era vorba: Darth Vader a murit. Imperiul a căzut. Rebelii au câștigat! E timpul să petrecem! Cadru, acum, pe un montaj cu Ewoks (o specie fictivă de bipede mici, blănoase, mamifere din universul Star Wars, n. n.) care dansează în jurul rugului funerar al lui Darth Vader și festivități vesele care au loc în toată galaxia.

… dar noi, spectatorii, știm că acesta nu este cu adevărat sfârșitul poveștii. O bătălie a fost câștigată, dar războiul dintre bine și rău nu a fost decis pentru totdeauna. Ar fi mult prea naiv din partea noastră să credem asta.

Continuă lectura „NU te culca pe-o ureche! Nu s-a terminat!” →

de Kamilla V

Nimeni n-a mărturisit că mașinăria scăpase din mână. An după an a fost slujită cu eficiență sporită și inteligență diminuată. Cu cât un om își cunoștea mai bine îndatoririle față de ea, cu atât înțelegea mai puțin despre îndatoririle vecinului de alături, și în toată lumea asta mare nu exista nimeni care să înțeleagă monstrul ca întreg.

(continuare. Prima parte o găsiți aici.)

Transumanismul

Să fi apărut pur și simplu spontan această profundă deconectare de la realitatea fizică, această transformare într-o marfă a „identităților‟, alături de intervențiile necesare pentru menținerea lor, susținute de corporațiile-gigant din industria farmaceutică și finanțate de miliardari, aprobată oficial și promovată la scară mare? Chiar să fi fost o extensie naturală a unor mișcări de multă vreme consacrate, cum ar fi feminismul, sau a deceniilor de activism care au dus la o acceptare generală a homosexualității ca fiind normală? Chiar să fi existat un moment brusc al iluminării, venit la capătul unei lupte îndelungate pentru acceptare?

Continuă lectura „Mașinăria se oprește (II)” →

de Kamilla V

Nimeni n-a mărturisit că mașinăria scăpase din mână. An după an a fost slujită cu eficiență sporită și inteligență diminuată. Cu cât un om își cunoștea mai bine îndatoririle față de ea, cu atât înțelegea mai puțin despre îndatoririle vecinului de alături, și în toată lumea asta mare nu exista nimeni care să înțeleagă monstrul ca întreg.

Nuvela lui E. M. Forster, Mașinăria se oprește, a fost publicată în 1909. Acțiunea se petrece în viitorul îndepărtat. Specia umană trăiește sub pământ, în niște locuințe ca niște capsule, cu existența intermediată de ceea ce azi am recunoaște ca fiind un fel de Internet al Lucrurilor (IoT). Istoria lumii este permanent re-falsificată, iar principala ocupație a populației este aceea de cultivare a „ideilor”, ocupație care a înlocuit toate formele de îndeletnicire umană de până acum. Un Comitet Central supraveghează întregul sistem. Există o minusculă minoritate de dizidenți izolați, care țin cu dinții de amintirea lumii așa cum era cu mult timp în urmă, dar sunt considerați niște proscriși aflați în permanent pericol să fie pedepsiți, cea mai teribilă pedeapsă fiind moartea prin expunere la aerul toxic de la suprafața Pământului.

Continuă lectura „Mașinăria se oprește (I)” →

de Tessa Lena

(citiți mai întâi prima parte a articolului, aici)

Hai acum să trecem repede în revistă domeniile care, conform planului de acțiune al Marii Resetări, trebuie să fie date peste cap și complet reproiectate. Subiectul în sine este unul uriaș, așa că n-am să-l ating decât ușor, cu o concentrare specială pe limbajul folosit și pe felul cum se suprapune cu „reacția la pandemie”. Vă încurajez din toate puterile să intrați pe site-ul Forumului Economic Mondial și să aruncați o privire.

Continuă lectura „Marea Resetare – minighid pentru naivi (II)” →

de Brandon Smith

Nimeni educat și sănătos la cap nu e atras de progresismul radical. Aceasta nu e o revelație șocantă. Așa cum subliniez de mulți ani (dar mai ales în ultimii doi ani), progresiștii sunt singurii oameni din această țară care sprijină în mod sistematic politicile guvernamentale draconiene și monopolul corporatist opresiv.

Continuă lectura „Relația dintre progresism și globalism” →

de Donoso Cortes

Slăbirea credinţei, care duce la slăbirea adevărului, nu aduce cu sine atât slăbirea inteligenţei umane, cât rătăcirea ei. Plin de milă şi în același timp drept, Dumnezeu refuză inteligenţelor vinovate adevărul, dar nu le neagă viața; le condamnă la eroare, dar nu la moarte. De aceea, cu toții am văzut trecându-ne prin faţa ochilor aceste secole de prodigioasă necredință și de înaltă cultură (autorul se referă la sec. XVIII – XIX – n.n.) care au lăsat în urmă o dâră mai puțin luminoasă și mai mult inflamată în prelungirea timpurilor și care s-au răsfrânt cu o lumină fosforescentă în Istorie. Aruncaţi-vă ochii, totuși, către aceste secole; priviți-le o dată și încă o dată, și veți vedea că strălucirile lor sunt incendii; şi nu luminează, ci fulgeră. Ar zice vreunul că iluminarea vine din explozia subită de materii în sine obscure, dar inflamabile, mai degrabă decât din regiunile pure în care se naște acea lumină pacificatoare, așternută suav pe bolta cerească de penelul maestru al unui pictor suveran peste opera sa. 

Continuă lectura „Totul e teologie (fragment)” →