Epoca Luminii este Epoca Întunecată

de Paul Kingsnorth

Săptămâna trecută eram la Paris. Ceea ce nu se întâmplă prea des, așa că familia mea și cu mine am făcut tot ce se face la Paris: am urcat în Turnul Eiffel, am mâncat prăjituri simandicoase, am stat în braserii. Îmi trecuse prin cap ideea că voi petrece câteva zile în chip de flâneur – să hoinăresc pe străzi fluturând un baston cu măciulie de argint, să sorb pahare cu absint, să scriu câteva poezii cu o garoafă prinsă în butonieră, lucruri de genul ăsta – dar, ca multe din micile mele fantezii, nici asta nu s-a materializat. Se pare că nu mai suntem în anii 1920. În plus, nici nu prea merge când ai copii după tine, eu merg prea repede, iar să te uiți la oameni e un proces mult mai puțin interesant acum, când 50% din ei nu fac altceva decât să se holbeze în telefon când trec pe lângă tine.

Continuă lectura „Dumnezeu în Era Sumbră (partea I)” →

De la camionagiii canadieni la fermierii olandezi, oamenii care muncesc s-au săturat de elitele de laptop

de Brendan O’Neill

Elitele de laptop. Cursanții în pijamale. E greu de știut cum să numești noul stabiliment. Acei absolvenți din clasa de mijloc superioară care alcătuiesc ”economia cunoașterii”. Care cred că este o mare treabă să postezi pe Twitter. Care au absorbit cu fidelitate fiecare mantră woke, de la „Femeile trans sunt femei” la „Purtați mască!” Care detestă vechea economie – cea care realizează lucruri – pentru amprenta ei inestetică pe planetă. Și care iubeau lockdown-ul. Șase luni să faci pâine cu aluat pentru poveștile tale pe Instagram, în timp ce ești plătit ca și cum ai munci? Ce-ar putea să nu fie plăcut în chestia asta?

Continuă lectura „Anul în care ne-am ridicat, în sfârșit, împotriva elitelor în pijamale” →

Redefinirea unor cuvinte din Dicționarul Cambridge este un atac grosolan asupra realității.

de Brendan O’Neill

 De-acum chiar și dicționarul ne va minți. Dicționarul Cambridge și-a actualizat definiția cuvântului „femeie” pentru a include bărbații. O femeie este acum orice adult „care trăiește și se identifică drept femeie”, chiar dacă a avut „un sex diferit la naștere”. Adică, chiar dacă e gagiu. Chiar dacă are o pereche de testicule. Chiar dacă e una dintre acele ființe umane pe care le-am numit, timp de milenii, bărbați.

Continuă lectura „Războiul woke împotriva adevărului” →

Războiul este asupra noastră. Nu trăiți precum vitele ce rumegă, ci ca niște bărbați cu piept

Necesarul autor Wes Yang scrie în ultimul său Substack:

În urmă cu câțiva ani, când fiica mea avea cinci ani, am dus-o la un eveniment la un spațiu de joacă recent deschis, din zona unde locuiesc în Montreal. Evenimentul fusese anunțat ca o „Petrecere a Curcubeului”, ceea ce, retrospectiv, ar fi trebuit să-mi dea mai mult de gândit. (Mi-am pus suficiente întrebări despre asta înainte și am respins posibilitatea că va fi ceea ce evenimentul s-a dovedit, în cele din urmă, a fi.) A început cu un tânăr extrem de extravagant, poate un pic mai înalt de 1.65 metri înălțime, care citea unui grup de copii cam de vârsta fiicei mele, dintr-o carte pentru copii despre o paradă a mândriei LBGTQ, plină de poze cu bărbați îmbrăcați în haine de piele și alți manifestanți îmbrăcați în variante de desen animat ale echipamentului kinky ce este acum omniprezent la aceste evenimente. 

Continuă lectura „Normal versus Minciună” →

de Noemie Halioua

Trebuie puse din nou biserica în centrul satului, ceasurile la ora potrivită și punctul pe „i”. Să afirmăm din nou evidențele, să apelăm la realitate, să revenim la fundamentele pe care terorismul intelectual încearcă din toate puterile să le ascundă. Cerul este albastru vara, pământul este rotund și majoritatea femeilor nu-și doresc bărbatul „deconstruit” pe care parlamentarul Verde Sandrine Rousseau este încântată să-l aibă în viața ei (și pe care vrea să-l facă un model pentru alții), acest exemplar nedefinit pe care ni-l imaginăm dotat cu penis, dar lipsit de atribute masculine, neutru sau chiar feminizat, castrat simbolic.

Continuă lectura „Femeile nu își doresc un bărbat deconstruit” →

(pentru o mai bună înțelegere a discuției, recomandăm să citiți în prealabil partea I, aici)

Matthew: Menționați incapacitatea noastră tot mai mare de a face față pretențiilor care se bazează pe empatia patologică. Exemplul evident care îmi vine în minte este problema copiilor „trans”, o dezbatere deosebit de spinoasă care i-a preocupat pe clinicieni, factori de decizie politică și părinți. (Folosesc ghilimele pentru a semnala că vorbim de fapt despre copii cu disforie de gen – dacă ne-am asuma concluzia sistemului ar însemna să cultivăm în termenii acestuia un teritoriu lingvistic de o importanță vitală).

Continuă lectura „Diagnosticarea decăderii noastre (II)” →

Fantezia autonomiei vine cu prețul impotenței.

NS Lyons este un autor popular pe Substack. El se descrie pe sine ca pe cineva care ”există” în bula politicii externe a SUA, navighează pe zeitgeist (spiritul epocii – n.n.) și face cronica irealității noastre comune. E autorul The Upheaval, un buletin informativ cuprinzător care explorează cauzele, natura și consecințele haosului care ne cuprinde din ce în ce mai mult viețile, pe măsură ce lumea este reconfigurată forțat de cel puțin trei revoluții simultane: o revoluție geopolitică condusă de ascensiunea Chinei; o revoluție ideologică care consumă lumea occidentală; și o revoluție tehnologică care le exacerbează pe ambele.

Sper să vă placă interviul/conversația noastră.

Continuă lectura „Diagnosticarea decăderii noastre (I)” →

de N.S. Lyons

În iulie, cei de la New York Times au publicat un anunț de angajare, căutând un reporter care să fie în același timp și antropolog, pentru a acoperi o nouă și importantă zonă de interes: infiltrarea „comunităților online și a personalităților influente care alcătuiesc ecosistemul mediatic al Dreptei‟ și „aducerea la lumină a motivațiilor lor‟, în folosul cititorilor ziarului. Instituirea acestui „post critic de ascultare‟ nu va fi pentru cei slabi de înger. Cutezătorul candidat va trebui să fie cu deosebire „pregătit să zăbovească îndelung în colțurile Internetului‟ unde sunt discutate ideile „extremei drepte‟, totul în vederea țelului superior de a stabili „unde și de ce prind formă aceste idei‟.

Continuă lectura „Puterea latentă a contraculturii neoreacționare” →

Se pare că întreaga lume ar trebui să arate, să sune și să se comporte ca Occidentul liberal

de Sohrab Ahmari

Cine a câștigat ultimul război cultural? Mă refer la luptele referitoare la islam, imigrație și democrația liberală care au tulburat Occidentul după 11 septembrie. În acei ani, cele două tabere opuse nu erau vigilantiștii woke versus persoanele non-woke, ci „fundamentaliştii iluminişti” și „relativiștii culturali”, așa cum s-ar fi caracterizat, polemic, unii pe ceilalți.

Continuă lectura „Triumful Fundamentaliștilor Iluminiști” →

(Întrebări cărora va trebui și noi, aici, să le găsim un răspuns)

de Anthony Esolen

Cum îi învățăm pe copii istoria țării și a civilizației lor, astfel încât să recunoască atât eșecurile, dar să cinstească realizările? Cum putem să inculcăm în ei un tip de patriotism care să fie natural ca un butaș care își întinde rădăcinile din ce în ce mai adânc în pământ? Cum să cultivăm în ei o dragoste pentru particularitățile vetrei noastre, doar pentru că este a noastră, pământul nostru natal?

Continuă lectura „O cultură sănătoasă” →