Fragmentare și orbire

p. Serafim Rose

„În cursul unei excursii în Germania, în 1932, liderul unui influent partid politic m-a chemat să mă întrebe cum de a fost posibilă ascensiunea lui Hitler și cum și-a câștigat atât de mulți adepți. I-am arătat o revistă și i-am spus să se uite la ea. Pe pagina întâi era o dansatoare pe jumătate dezbrăcată; pe pagina doi, erau soldați care exersau cu mitraliere, iar mai jos era arătat un om de știință în laboratorul său; pe pagina trei era prezentată evoluția bicicletei de la mijlocul secolului al XIX-lea până în prezent, iar lângă acest material era tipărită o poezie chinezească; pagina următoare era împărțită între gimnastica ritmică a unor muncitori în pauză și tehnica de scriere cu funii strânse la un loc a unui trib din America de Sud; pe pagina opusă, era înfățișat senatorul cutare la reședința de vară.

Continuă lectura „Fragmentare și orbire” →

Reacționarul rațional

Rod Dreher

La cina de aseară, pe terasa unui restaurant din jumătatea numită Buda a orașului unde mă aflu, am cunoscut un conservator american mutat de curând la Budapesta, adus la disperare de situația din America. El încearcă să-și dea seama în care dintre țările grupului de la Vișegrad să se stabilească. „S-a terminat cu America”, mi-a spus el mânios.

Continuă lectura „Reacționarul rațional” →

Fenomenul transgender sucește mii de copii

Lilly Curran (în partea dreaptă a fotografiei), 11 ani, este transgender și face parte dintr-un grup de copii „trans” din zona Austin, care biologic sunt băieți și se consideră fete. Aici, alături de prietenele ei trans Zuri Jones și Fiana McKillop, și cu Ruby Ryan (care nu este trans – la mijloc), în ziua de 7 iulie 2018, la Round Rock, statul Texas. (Adam Gray/Barcroft Media via Getty Images/Barcroft Media via Getty Images)

Continuă lectura „Fenomenul transgender sucește mii de copii” →

Ce a văzut Del Noce

Michael Hanby

Nu există ideolog mai mare, nici mai sincer convins în propria-i amăgire de sine, decât pragmaticul care e convins că n-are nicio ideologie. Elita noastră progresistă e plină de inși a căror credință nestrămutată în propria corectitudine îi ușurează de povara cunoașterii de sine. Și totuși, pragmatismul este cadrul în care trăim cu toții în prezent, ne mișcăm și ființăm, este orizontul dincolo de care nu putem vedea. Ca să cuprindem cu mintea acest lucru, avem nevoie de perspectiva cuiva din afară.

Continuă lectura „Ce a văzut Del Noce” →

Dogmaticii barbari și revoluția

R.J. Snell

În penultimul meu an de colegiu, am citit și m-am lăsat convins de cartea lui Alan Bloom, Closing of the American Mind („Închiderea minții americane”), care era „o meditație despre starea sufletelor noastre”, iar Bloom clar știa câte ceva atât de despre sufletele noastre, cât și despre minți. Ca urmare, după ce mi-am început propria carieră didactică, reveneam deseori la textul lui Bloom ca să mă ajute să-mi înțeleg învățăceii, și, în general vorbind, mi-a fost utilă.

Continuă lectura „Dogmaticii barbari și revoluția” →

Legea Egalității înseamnă despărțirea de metafizica creștină

Andrew T. Walker

Reintroducerea Legii egalității sub președintele Joe Biden a generat multe comentarii în ultimele săptămâni. Având scopul de a modifica Legea privind drepturile civile din 1964 pentru a acoperi identitatea de gen și orientarea sexuală, această lege este game-set-meciul tăvălugului Revoluției Sexuale. Continuă lectura „Legea Egalității înseamnă despărțirea de metafizica creștină” →

Libertatea nu înseamnă să fii liber de moralitate și de obligații

Casey Chalk

Viața sub comunism a fost bizară și paradoxală, observă profesorul universitar polonez și politicianul Ryszard Legutko în noua lui carte, intitulată The Cunning of Freedom: Saving the Self in an Age of False Idols („Viclenia libertății – salvarea sinelui într-o eră a falșilor idoli”). Era o viață rigidă și constrânsă într-o „cămașă de forță ideologică”. Și totuși, abolirea vechilor forme și instituții a stimulat în același timp o anume „instabilitate permanentă”, în care „niciun principiu nu era sigur și suprem, nicio lege fermă și incontestabilă, nicio promisiune aptă să nască obligații… Ce era obligatoriu într-o săptămână putea fi anulat în săptămâna următoare”.

Continuă lectura „Libertatea nu înseamnă să fii liber de moralitate și de obligații” →

Retrospectiva unui deceniu: normele conjugale se deteriorează

Ryan T. Anderson și Robert P. George

Acum un deceniu, președintele Barack Obama afirma despre căsătorie că unește un bărbat și o femeie. La fel și 45 de state, la fel și guvernul federal. Singurele state care să fi redefinit căsătoria pentru a permite mariajul între persoane de același sex făcuseră acest lucru prin sentințe judecătorești activiste, sau, în 2009, prin acțiune legislativă. La urnele de vot, cetățenii votaseră în mod uniform împotriva redefinirii. O majoritate era de acord cu ce opinia de atunci a lui Obama. Continuă lectura „Retrospectiva unui deceniu: normele conjugale se deteriorează” →

Ideea și practica Revoluției (V)

p. Serafim Rose

(pentru părțile I, II, III și IV click aici, aici, aici și aici)

Când Imperiul Napoleonian, Al Treilea Imperiu, a fost abolit după înfrângerea dezastruoasă în fața prusacilor în 1870, revoluția a izbucnit din nou în Franța. La început a izbucnit în provincii. Bakunin, care se afla în acel moment în Italia, a fugit cât de tare a putut la Lyon pentru a lua parte la tulburări. El și discipolii săi erau principalii instigatori ai revoltei. A împrumutat, bineînțeles, niște bani pentru a ajunge acolo și s-a instalat în centrul civic, unde noul guvern revoluționar se găsea în tranșee, fără ca cineva să aibă habar ce doresc. Au avut loc întâlniri publice foarte violente în care s-au avansat cele mai sângeroase petiții primite de public cu entuziasm. Era ceea ce iubea Bakunin.

„Pe 28 septembrie, în ziua în care a sosit, oamenii au ocupat Hotel de Ville. Bakunin s-a instalat acolo. Apoi a venit momentul critic, momentul așteptat de atâția ani, în care Bakunin putea să-și aducă la îndeplinire cel mai revoluționar act pe care l-a văzut lumea vreodată. El a decretat abolirea statului. Dar statul, sub forma a două companii de burghezi din Garda Națională au intrat printr-o ușă din dos și l-au dat afară. Cu toate acestea, acolo a apărut ideea de a aboli statul.

Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției (V)” →

Proasta educație a elitelor Americii

Bari Weiss

Părinții cu dare de mână, speriați că nu vor fi pe placul noilor dogme din școlile particulare unde și-au înscris copiii, încep să se organizeze în taină.

Disidenții folosesc pseudonime și își închid videocamera, când se întâlnesc clandestin pe Zoom ca să discute. De obicei, grupul lor coordonează antrenamentele de fotbal european ale copiilor sau organizează care copil în a cui mașină să se suie; acum, însă, ei se adună ca să schițeze strategii. Ei spun că ar avea de înfruntat repercusiuni serioase, dacă ar ști cineva că stau de vorbă. Continuă lectura „Proasta educație a elitelor Americii” →